Te aștept în prag

Am atâtea întrebări să-ți pun, Dar n-ai să vii nicicând. Eu știu, dar nesfârșitul drum Spre care mă îndrept plângând Se va sfârși, oricum. Mă mint mereu, mă mint sperând Că se va umple cupa așteptării Și voi putea privi oftând, Dar surâzând, la clipa disperării. Atunci, poate vei întreba Din simplă curiozitate: “- Hei! Îți mai bate inima, Ori toate sunt deșarte?” Mă vei privi triumfător Cum faceți voi, bărbații: “- Nu ți-am spus eu că-i trecător La tine, ca la alții?” Și-am să-ți răspund: “- Nu! Dragul meu! Nu caut să ascund Că trecătoare sunt doar eu Și doar eu mă cufund În groapa sufletului plin De-atâta dor și drag, Iar dragostea și azi o țin Și te aștept în prag.”