Tăcerea

Învață de la plante cum să iubești tăcerea. E aur scump ce-n tine-l poți păstra, Imensa bucurie pe care-o dă plăcerea, De-a fi tu însuți, de a putea ierta. Privește-atent copacii ce-n marea lor tăcere, Respiră, înverzesc, cresc și înfloresc, Când ning cu flori și ploua cu frunze, ce plăcere S-admiri tăcerea lor! Cât de măreț trăiesc! Încearca să pătrunzi și tu în lumea tăcerii. Găsești voința, dacă o dorești; Privește-te în față și-apoi dă curs puterii De-autodefinire. N-o să te irosești. Și-ai să-nțelegi că-n viață, stăpână e iubirea, Ea nu se rostește; se simte și se tace. Iubirea este fapta și-ți vei găsi-mplinirea, De nu vei face altora ce ție nu îți place.