Ploaie de lacrimi

Plouă din cer și din sufletul meu Ploaie deasă și tristă Nimic nu mai am și nu mai sunt eu Și nimic nu există. O lume vulgară A luat totul cu ea Mizeria persistă. Și plouă și-i frig în inima mea Și viața mi-e tristă. Și-mi bate din nou ploaia-n geam când adorm Și vrea să-i deschid ca să-mi spele păcatul. Te visez și cu ochii deschiși și în somn Dar tu, parcă, ești altul.