Poezie
Supraeu
1 min lectură·
Mediu
``Imaginea pe care si-o face omul
despre sine insusi, este ca o oglinda ale
carei ape se aduna mereu in alt chip``
(Vasile Dem. Zamfirescu)
Mananc moluste
in carapace de lava
visez ca sar peste scarile din fata casei
cad in gol, ajung in fata lui-
si ma intreb:
De ce exist eu? De ce exista golul?
Golul? subconstientul infirm
bolnav de refulare,
un gol schizoid, un gol plin.
Eu? uniunea dintre gol si plin,
un psihic transparent
un homo valens pagan si razvratit,
un vis opac, un gand fortat
de pompele de sange ce adapa
creierul prea obosit de viata .
eu...viata, eu...durere
eu- moarte...
Si totusi, Freud ar fi zis
ca un astfel de eu ar fi proscris la moarte.
Insa eul refuleaza si cea din urma durere
o ultima dorinta-
un supraeu degajat imbraca sinele intr-o haina noua.
002628
0