Golul acela
albastru prea mult, culoare căzută în păcat, năclăită în pânzele pictorilor ambulanți, umblând cu o gaură indecentă acolo unde trebuia să le bată inima, trec păsări prin golul
VTValeria Manta TaicutuArhetip
poartă în ceruri, nor de patimă, deschide-mi ochi vineții ca somnul în giulgiu al toamnei, zgomote vin, înecând izvorul ce spală oasele albe și urma de carne a dimineții, dogoritoare
VTValeria Manta TaicutuCanonul tăcerii
de moarte canonul tăcerii mi-l curmă pecetea uitării mi-o ia de pe buze și vorbe duioase păgâne ursuze să prindă-n poeme iubirea din urmă când spartu-s-a-n slavă mirarea făcliei pe ziduri de
VTValeria Manta Taicutupădure sub crivăț
m-am luat pe urmele zeului nostru cel nevăzut, mirosind numai a frunze uscate, a rășină de brad, a baltă cu pești adormiți sub crusta de gheață, simțeam cum se încolăcește în jurul
VTValeria Manta TaicutuDe jale
De jale de ce-ai preacurvit carnivor și fierbinte cuvântul trimis să se-mpace cu mine de flori ucigașe sunt cărțile pline iubirea schimbând-o în jaf de morminte mai vrei o povară în
VTValeria Manta TaicutuBlestem
blestem de la un timp nu se mai face noapte, apune soarele după rotundul plin de spaime al pădurii noastre, dar cerul rămâne nescris și gălbui, veșted ca o piele foarte bătrână de
VTValeria Manta Taicutujertfă
jertfă de prea multe ori le-am dat voie să-mi măsoare umbra, s-o îngroape la temelia noii noastre păduri, mai simplă în ridicarea ei spre cer, mai fără ascunzișuri
VTValeria Manta Taicutujocul ielelor
jocul ielelor într-o zi L-am pierdut, cred că a rămas cu un pas în urmă, poate cu doi, destul să-l ajungă umbletul nevăzutelor, al flămândelor fără de chip întreg, mereu în urma
VTValeria Manta TaicutuDe dragoste
De dragoste ciocane de argint bat noaptea-n cuie capacul sună surd a stele sparte se chinuie țărâna să le poarte în palma ei de frunză amăruie tu-mi dormi în pântec prins în colți
VTValeria Manta TaicutuPiață de păsări, baruri, magazine
VTValeria Manta TaicutuFemeile bătute miros a frunză arsă...
Femeile bătute miros a frunză arsă... femeile bătute miros a frunză arsă când trece oropsirea ca fulgerul prin ele în trunchiul fără ramuri se macină inele cu așternut de
VTValeria Manta TaicutuDoar sunete, silabe și cuvinte...
Doar sunete, silabe și cuvinte... doar sunete, silabe și cuvinte înlănțuire aparent firească pocnind ca picătura chinezească pe fontanela moale și fierbinte e
VTValeria Manta TaicutuNu râd de poezie când își plimbă...
Nu râd de poezie când își plimbă... nu râd de Poezie când își plimbă prin baruri sânii plini de silicon nici când iubește orice avorton drogat la greu și cu
VTValeria Manta TaicutuStau blocurile-n turmă adunate...
stau blocurile-n turmă adunate clevetitoare oi nesănătoase cu pielea coșcovită de pe oase miroase-a stârv și-a blănuri nespălate la margini de alei pândind sălbatic
VTValeria Manta Taicutu