Poezie
pădure sub crivăț
1 min lectură·
Mediu
m-am luat pe urmele zeului nostru
cel nevăzut, mirosind numai a
frunze uscate, a rășină de brad, a
baltă cu pești adormiți sub
crusta de gheață, simțeam cum se
încolăcește în jurul meu
mirosul acela de putred, de
viu și de mort, cenușiu ca un
șarpe, gata să-l scap în
hățișul de crengi și de scorburi,
gata să mi-l ia prima
răbufnire a frigului dinspre
răsărit, alergam cu picioarele înfășurate
în piele de urs, legate cu nojițe până
la genunchi, unde pocnea nevoia
de a merge târâș, potrivind rotula
imperfectă pe urmele de
văzduh ale singurului nostru
zeu care miroase pierdut a
pădure sub crivăț
026.873
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeria Manta Taicutu. “pădure sub crivăț.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeria-manta-taicutu/poezie/214197/padure-sub-crivatComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VTPetruț, eu nu mă prea consider poetă, dar nu mă poate lăsa indiferentă faptul că ție (și poate că și altora) le-a transmis ceva „Pădurea sub crivăț”. În definitiv, comunicăm și ne comunicăm, deci e musai să avem și un receptor care să ne decodifce mesajul. Îți mulțumesc pentru gentilețe.
0
constructie, idei, profunzime...
am citit cu interes si placere acest poem. felicitari!...
retin:
văzduh ale singurului nostru
zeu care miroase pierdut a
pădure sub crivăț
cu prietenie,