Poezie
Blestem
1 min lectură·
Mediu
blestem
de la un timp nu se mai
face noapte, apune soarele după
rotundul plin de spaime al pădurii
noastre, dar cerul rămâne nescris și
gălbui, veșted ca o piele foarte
bătrână de vrăjitoare, din
crăpături și cute mai cresc niște
nori fără putere, nici ploaie și
nici umbră nu aduc, doar o
imagine iute sfârtecată a
lumii pe dos, cu bocete,
și fum, și flăcări, și cu toate
strigătele de îndurare ale
vraciului orb, rănit în
noaptea lui care nu mai
vine spre noi, rămâne să-l
macine ca o boală, degeaba-i
plimbăm mâinile putrede peste
ochi, degeaba ne lipim buzele de
găvanele lui adâncite în
cap, s-o respirăm, să o înghițim,
noaptea rămâne la el ca
o mireasă flămândă, lăsându-ne
triști stăpâni muritori peste
veșnica zi ne-ndurată
024.332
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeria Manta Taicutu. “Blestem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeria-manta-taicutu/poezie/211407/blestemComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
rareori apare blestemul in literatura romana culta. acesta, fara sa fie invechit, dar nici modernizat, mizeaza pe o estetica a uratului moderata, efectul fiind unul de profunzime a lucrului pe jumatate spus
0
trag dupa mine cuvintele si citesc intr-o natura cu litere. Ce vad sa lasa-n timp, acolo unde \"nu se mai face noapte / apune soarele dupa / rotundul plin de spaime al padurii / nostre\". Urmele mele ramase striga intr-un sens... mai aproape, dincolo de cerul care \"ramane nescris si galbui\". Spun si desenez ideea pana-n crapaturile care au sunet, precum un vers masurat intre doua aripi de inger. E o distanta vesteda \"ca o piele foarte batrana de vrajitoare\". Imi cer... si-un pamant peste mainile mele cerand, aici de unde \"cresc niste nori fara putere, nici ploaie si nici umbra nu aduc\".
frumos
cu stima, blueboy
frumos
cu stima, blueboy
0
