Valentin Vrabie

Atunci cand citesc poeziile tale, simt ceva care se manifesta dincolo de randurile lor. Imi place mult cum scri.

E intr-adevar ceva diferit, ceva care aduce aminte de trecut, ceva dupa care merita sa plangi: copilaria. Simplitatea titlului si a versurilor, spun multe si de aceea te-as ruga sa pastrezi titlul curent. Poezia ta are ceva pur, ceva insufletit de o \"patima perversa\", asa cum ai spus si tu.

Si cel ce vede dincolo de ceata, nu are ceva in plus fata de cel care traieste marginit fara nici un orizont, tocmai pt. ca ochii lui nu bat mai mult?

Gasesc in poezia ta scrisoarea a VI a lui Eminescu, pe care n-a scris-o niciodata. Desi nu am cum sa iti ofer o steluta, afla ca este una din cele mai bune pe care le-am gasit pe acest site. Ai reusit sa explici multe lucruri.

Viziunea ta asupra lumii o impartasesc si eu. In poeziile tale totul are forma cel mai bine fiind conturat omul superior. E ingusta lumea pt. tine si cu-atat mai ingust e si trupul tau cu cat iti dai seama ca lumea e trecatoare.

Ma bucur ca te-a amuzat. Placerea a fost de partea mea!

Parca ar fi unul din Psalmii lui Arghezi ceea ce denota lipsa de originalitate. Te apropii fara sa vrei. In rest imi place.