Toamna
Cand frunzele cad in dansul tacerii Si plopii batrani se destrama, Aud acel cantec salbatic al vremii Si stiu ca afara e toamna. Stau singur la geam. Privesc de un ceas, Cum toamna prin ramuri
Jocul
Dacă dorința mea-i un joc stăpână, atunci ma joc de-o viață pentru tine ca un copil. Vreau să te joci cu mine și-n joacă să te țin de mână. Cu tine-n brațe vreau să mă trezesc, să te sărut și
O zi, o viata
Când ești aproape lângă tine fierb. Ieri te-am văzut, azi lipsa ta mă-ngheață; Strivit de dor ca un copil mă-ntreb Dacă te-astept de-o zi sau de o viață. Tu nici nu ști cât imi doresc de
Durere dulce
Am o rana undeva in jurul pieptului dar simt, uneori, ca ma cuprinde chiar si dincolo de idei. Atunci cand sangereaza, aud fluturii cum dorm inveliti de noapte si florile cum infloresc sub
Nu vreau sa plang
Nu vreau să plâng cu lacrima-n pustiu, Tocmai acum când n-am nici un regret; Voi plânge totuși pentru mai târziu, Dar nu oricum căci lacrima mi-e zâmbet. Au înflorit si muguri verzi de
Casa de pe plaja
Ești singur azi și sufletul ți-e amar, Þi-e dor de anii ce-au rămas în spate, Privești pe geam corăbii cum dispar În largul mării viselor deșarte. Tăcera-adâncă jalnic te pătrunde, Ca un cuțit
Privindu-i chipul...
Privindu-i chipul mi-am șoptit: Iubesc! Apoi mi-am spus: E dulce ca un crin. Am sărutat-o-ncet să n-o trezesc Căci ea dormea adânc ca un copil. Tăcerea caldă tainic o-nvelea Cu vraja-i mută,
De ce-o iubesc?
Ca să m-alunge-mi spune că e rece, Când o privesc simt un fior de ghiață Și ochiul ei cel rece mă înghiață, Dar o iubesc căci are suflet cald. Și mai îmi zice că eu sunt prea blând, Că tot
Cantecul exilului
M-așteaptă munții cei bătrâni de-acasă Și cerul prins de fruntea lor m-așteaptă, M-așteaptă grâul să îl pun pe masă, Dar doar românii, Doamne, nu m-așteaptă! Mă cheamă codrul răcoros,
Departe
Se lasă noaptea în tăcerea verii Și soarele, ucis de întuneric, Adoarme iar întins pe apa mării.. Din depărtări, tăcerea se dezleagă Și cerul roșu, aprins ca un tăciune, Se stinge-ncet când
Plaja dorintei
Când valurile mării se sparg si timpul trece, Gonit de amagirea destinelor dușmane, Las pașii mei sa curgă peste nisipul rece, Privind spre cerul nopții la luna ce adoarme. Mă-ndrept ușor spre
