O stea ce se ridică-n răsărit
Cu drag ne amintește,
Că Domnul pentru noi toți a murit
Și iar ne izbăvește.
Eu vă doresc să fiți iubiți,
Alături de cei dragi,
Din când în când să
Gând de bucurie
Astazi mă-nconjoară.
Ai venit aseară ,
Scumpa mea comoară.
Frumoasa ești ,iubito
Ca soarele în zori.
Când ești langă mine,
Ma cuprind fiori.
Ochii tăi cei blânzi,
Noapte
Timpule bătrân moșneag
Mai colinzi lumea pribeag?
După clipele ce zboară,
După a vremii grea povară.
Spune-mi și mie de vrei
Despre mine sau de-ai mei,
Va fi rău, sau va fi bine?
Vom avea
O rază de lumină îți mângâie fața
Și vântul ți se joacă în păr ușor,
Ochii îți sclipeau ca două stele
Sub bolta cerului nemuritor.
Priveai în sus și așteptai visând iubirea
Credeai că totu-n
Sus, pe panza instelata
clipocind a adormire,
Palpaie un mic luceafar
Cu a lui nedumerire:
De ce eu? singur mereu,
Spune El ingandurat.
Nu-s frumos, nu-s luminos?
De tot sunt mereu
Când timpul meu va fi sfârșit,
Þi-ai aminti cu dor
Că eu, nebunul, te-am iubit
Și-acum mă duc să mor.
Iar când țărână eu voi fi,
Când luna e pe cer,
Șirag de lacrimi vor veni,
Pe-al tău
Ninge astăzi ca-n povești
Ninge peste mine,
Cu fulgi mari, rotunzi, cerești
Și sclipiri divine.
Iar gura sobei-mbietor,
Mă cheamă lângă ea,
Cu-un aer cald, amețitor
Mă-ndeamnă a
VP