Cuprinde-ma iubire
Pe margine de noapte,
Si da-mi parfumul tandru
Pe trup ca sa sa il simt.
Dezbraca-ma de ginduri
Si fa-mi din lacrimi fapte,
Sa nu mai stiu de mine
In brate sa ma
Inchide ochii,lasă-i să viseze
E noaptea noastră, noaptea de-început,
Pe margine de clipe efemere
Atunci ne-am dăruit primul sărut.
De mînă am pășit spre stele
Să ne cunune, să ne fie
Mie frig, prea rece-i totul
Mă cuibăresc pe-o scîndură de pat,
Îmi trag peste picioarele goale gîndurile groase
Mă învelesc în idei confuze.
Tremur, mă simt ca solzii unui pește
Parcă
Sarutul tau i-o poezie
Ce tot mereu vreau s-o citesc,
Din buze sa iti sorb iubire
Fie-ce vers ce il iubesc.
In brate sa te am mereu
Si-n ochii tai sa fiu acasa,
Sa imi traiesti sufletul
De ce doar pietre de granit
Ne-au apasat din nou privirea,
In loc sa ascultam sfiit
Cum cald, vorbeste-n noi iubirea.
De ce nu te-am cuprins in brate
Fara sa-ti spun nici un cuvint,
Doar
In ochi-ti de copil eu astazi m-am scaldat
Si fericire ai adus in inima-mi cea trista,
Din tainic vis ce ne parea pacat
Am inteles ca imposibil nu exista.
Sub ramuri de maslin
Am deschis ușa casei sfiit
Neștiind de-mi vei fi aici sau nu,
Doar scîrțîitul ușii spărgea tăcerea
Și teama...
Am calcat pragul, pierdut
Lăsînd lumina să intre ea prima, pe lîngă mine,
Să
Noaptea stinghera apasa pe mine
Si neinsemnat ma simt, fara rost,
As merge pe strada sa strig dupa tine
Mie inima trista , si iar nu mai pot
Ce luna-n fereastra? Ce vise senine?
Ce ginduri
Mi- dor de tine , mi-e dor de noi
Mi-e gindul mai sloi ca gheata deafara,
Zapada a pus stapinire pe tot
Pe inima, speranta si seara.
Zile se vad ca sosesc fara noi
Nimicuri de clipe ce nu-si
Uita tristetea in seara aceasta
Lasa doar lampa sa pilpiie-ncet,
In umbra facliei dezbraca-ti tu haina
Si vino la pieptu-mi caci eu te astept.
Vino in brate-mi si stinge-mi tu dorul
Al
Ne privim ,fara cuvinte
Ochii ni-seaprind de vraja,
Doar pe noi ne-avem in minte
Doar pe noi fara cuvinte.
Sintem muti in calea firii
Nu-i nevoie de cuvinte,
Doar pe noi ne-avem in
Sint adunate-n sufletele noastre
Carti pline doar cu poezii,
Cu poezia lacrimilor noastre
Si cu minunea de a ne iubii.
Ca te iubesc nu-i indoiala
Si nu v-a fi cit voi trai,
Iubirea noastra sa
Cîndva în lumea noastră era soare
Desculți și despuiați fugeam în zări,
Ne sărutam și ne spuneam doar snoave
Nebuni eram în ale timpului cărări.
Nu ne simțeam constrînși de clipele
Din negura zilei de azi
Facindu-si drum fara de voie,
Stapin-a fost pe noi, pe grai
Durerea, lacrima,...nevoia.
Nimic din cele petrecute
Nimic nu aducea spre bine,
Faceam din noi priviri
Pașii îmi calcă timpul ce se scurge
Sînt obosit și calc anevoios,
Pantofii simt cum fără glas mă strînge
Și timpul sa îl calc e mai anost.
Din ce pășesc mai greu îmi este drumul
Parcă
Secundele cad fara de noima
In picuri de lacrimi din ochi mei stinsi,
In toamna cuprinsa de bratul durerii
Totui himera..., de neatins.
Soptesc lampadare pe strazi fumurii
In taina noptii
Buze dulci , două cireșe
Să tot muști să tot le-atingi,
Dor de ele mă topește
Și deloc nu mai ajung.
Dorm cu gîndul tot la ele
De trezit..., acolo sînt,
Tot le vreau , n-ajung la ele
Și mă
Zilele vieții curg ca un izvor
Curg la vale culegînd în mers păcate,
Învolbuarte sau line
Viața curge la vale ca un fir de apă.
La început sîntem limpezi, cristalini, frumoși
În noi se
Înfășurat în gînduri către tine
Prin ploaie merg ca un copil,
Tresalt la picături ce vine
Și le percep ca un fior de frig.
Mă las plouat din cap pînă-n picioare
Fiorul rece mă
Hoinaresc in spatiul dintre noi
Stau brat la brat cu amintiri trecute,
Si tot vorbesc cu clipe ce-amindoi
Le-am tot visat si parca-s tot trecute.
Ma amagesc , ma mint,ma joc
Si ma prefac ca
Prea mult deșert, în marea așteptării
Nisipuri de clepsidre curg,
Se tot preling ca fantomatice corăbii
Ce tot te duc în loc să îmi ajungi.
Poate-n străfunduri, ca o magică himeră
Mă tot
Tu imi esti zimbet
Tu imi esti gind,
Tu imi esti lacrima,
Tu-mi esti cuvint.
Tu esti speranta
Ce ma tine-n viata,
Tu esti caldura
Ce-n inima-mi arde.
Tu imi esti clipa
Tu imi esti
Sint iarasi zile fara orizonturi
In nedreptatea vietii ce-o traim,
Neinsemnate clipe-s agonii in fronturi
In care tot speram sa nu murim.
Sint iarasi ploi pe drumul catre suflet
In stropi de
Lacrimi uneori prea cad
Fără rost din multă teamă,
Și uităm , și ne-ntrebăm
De e zi sau de e seară.
Dă-mi tu mîna, hai în brațe-mi
Pe pămînt acum ne-avem,
Ne iubim ca nimeni alții
Și