Valentin Pana

Cuprinde-ma iubire Pe margine de noapte, Si da-mi parfumul tandru Pe trup ca sa sa il simt. Dezbraca-ma de ginduri Si fa-mi din lacrimi fapte, Sa nu mai stiu de mine In brate sa ma

Inchide ochii,lasă-i să viseze E noaptea noastră, noaptea de-început, Pe margine de clipe efemere Atunci ne-am dăruit primul sărut. De mînă am pășit spre stele Să ne cunune, să ne fie

Mie frig, prea rece-i totul Mă cuibăresc pe-o scîndură de pat, Îmi trag peste picioarele goale gîndurile groase Mă învelesc în idei confuze. Tremur, mă simt ca solzii unui pește Parcă

Sarutul tau i-o poezie Ce tot mereu vreau s-o citesc, Din buze sa iti sorb iubire Fie-ce vers ce il iubesc. In brate sa te am mereu Si-n ochii tai sa fiu acasa, Sa imi traiesti sufletul

De ce doar pietre de granit Ne-au apasat din nou privirea, In loc sa ascultam sfiit Cum cald, vorbeste-n noi iubirea. De ce nu te-am cuprins in brate Fara sa-ti spun nici un cuvint, Doar

In ochi-ti de copil eu astazi m-am scaldat Si fericire ai adus in inima-mi cea trista, Din tainic vis ce ne parea pacat Am inteles ca imposibil nu exista. Sub ramuri de maslin

Am deschis ușa casei sfiit Neștiind de-mi vei fi aici sau nu, Doar scîrțîitul ușii spărgea tăcerea Și teama... Am calcat pragul, pierdut Lăsînd lumina să intre ea prima, pe lîngă mine, Să

Noaptea stinghera apasa pe mine Si neinsemnat ma simt, fara rost, As merge pe strada sa strig dupa tine Mie inima trista , si iar nu mai pot Ce luna-n fereastra? Ce vise senine? Ce ginduri

Uita tristetea in seara aceasta Lasa doar lampa sa pilpiie-ncet, In umbra facliei dezbraca-ti tu haina Si vino la pieptu-mi caci eu te astept. Vino in brate-mi si stinge-mi tu dorul Al

Ne privim ,fara cuvinte Ochii ni-seaprind de vraja, Doar pe noi ne-avem in minte Doar pe noi fara cuvinte. Sintem muti in calea firii Nu-i nevoie de cuvinte, Doar pe noi ne-avem in

Sint adunate-n sufletele noastre Carti pline doar cu poezii, Cu poezia lacrimilor noastre Si cu minunea de a ne iubii. Ca te iubesc nu-i indoiala Si nu v-a fi cit voi trai, Iubirea noastra sa

Cîndva în lumea noastră era soare Desculți și despuiați fugeam în zări, Ne sărutam și ne spuneam doar snoave Nebuni eram în ale timpului cărări. Nu ne simțeam constrînși de clipele

Din negura zilei de azi Facindu-si drum fara de voie, Stapin-a fost pe noi, pe grai Durerea, lacrima,...nevoia. Nimic din cele petrecute Nimic nu aducea spre bine, Faceam din noi priviri

Pașii îmi calcă timpul ce se scurge Sînt obosit și calc anevoios, Pantofii simt cum fără glas mă strînge Și timpul sa îl calc e mai anost. Din ce pășesc mai greu îmi este drumul Parcă

Secundele cad fara de noima In picuri de lacrimi din ochi mei stinsi, In toamna cuprinsa de bratul durerii Totui himera..., de neatins. Soptesc lampadare pe strazi fumurii In taina noptii

Buze dulci , două cireșe Să tot muști să tot le-atingi, Dor de ele mă topește Și deloc nu mai ajung. Dorm cu gîndul tot la ele De trezit..., acolo sînt, Tot le vreau , n-ajung la ele Și mă

Zilele vieții curg ca un izvor Curg la vale culegînd în mers păcate, Învolbuarte sau line Viața curge la vale ca un fir de apă. La început sîntem limpezi, cristalini, frumoși În noi se

Înfășurat în gînduri către tine Prin ploaie merg ca un copil, Tresalt la picături ce vine Și le percep ca un fior de frig. Mă las plouat din cap pînă-n picioare Fiorul rece mă

Hoinaresc in spatiul dintre noi Stau brat la brat cu amintiri trecute, Si tot vorbesc cu clipe ce-amindoi Le-am tot visat si parca-s tot trecute. Ma amagesc , ma mint,ma joc Si ma prefac ca

Prea mult deșert, în marea așteptării Nisipuri de clepsidre curg, Se tot preling ca fantomatice corăbii Ce tot te duc în loc să îmi ajungi. Poate-n străfunduri, ca o magică himeră Mă tot

Tu imi esti zimbet Tu imi esti gind, Tu imi esti lacrima, Tu-mi esti cuvint. Tu esti speranta Ce ma tine-n viata, Tu esti caldura Ce-n inima-mi arde. Tu imi esti clipa Tu imi esti

Sint iarasi zile fara orizonturi In nedreptatea vietii ce-o traim, Neinsemnate clipe-s agonii in fronturi In care tot speram sa nu murim. Sint iarasi ploi pe drumul catre suflet In stropi de

Lacrimi uneori prea cad Fără rost din multă teamă, Și uităm , și ne-ntrebăm De e zi sau de e seară. Dă-mi tu mîna, hai în brațe-mi Pe pămînt acum ne-avem, Ne iubim ca nimeni alții Și