stingerea stelelor

în memoria unui poet

1 min lectură·20 iunie 2003

Mediu

Și ce-avem noi cu stelele care se sting în cer?

Oare nu sunt îndeajuns de depărtate

Ca să rămânem reci la ultima sclipire a lor?

Și dacă dintre miile de stele care mor

E una, singură, a noastră dintre toate!

Și, câte una, stelele se sting cu miile pe cer...

023584

Despre aceasta lucrare

Autor: Valentin Eni
Tip: Poezie
Cuvinte: 50
Citire: 1 min
Versuri: 6
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Valentin Eni. “stingerea stelelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-eni/poezie/46308/stingerea-stelelor

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Valentin Eni✓21 iun. 2003

Acest poem l-am simtit izvorind cu durere din mine a doua zi dupa ce aflasem ca a plecat dintre noi lingvistul roman Eugeniu Coseriu. Astazi, afland de disparitia Feliciei, mi-a crescut din nou, cu aceeasi greutate a cuvintelor, exact in mijlocul inimii, cerindu-se scoasa de acolo si rupta de pe buze, pentru a-si putea lua zborul precum o stea in cadere.
Stelele noastre toate vreodata au sa cada,
Dar pan-atunci cu toata puterea lor sa arda!

Dumitru Cantea✓21 iun. 2003

mia placut inceputul

am observat ca ai introdus multe poezii semnate Nicolae Dabija, ma bucur. Eu la fel il pretuiesc foarte mult...
Am doar o intrebare:
(Presupun ca citesti \"Literatura si Arta\") De ce nu ai scris si poazia \"Tara Nimanui\"? de acelas autor.

In rest, numai bine?