Va rog sa stergeti acest cont.

Nu remarcam strict realizarea liricii vizuale, ca si tehnica de postare. M-a incantat parfumul de vechi al asocierii fotografiei alb-negru cu poezia, sentimentul ramas dupa citire...

Astazi ploua frumos...
Ploua cu lacrimi de tei la Dana, ploua cu inedit la tine Virgil...
Deosebita realizare, un amestec interesant de vizual - parfum de alb-negru si cuvinte simple - intelepciune straveche...
As merge putin mai in profunzime, as interpreta realizarea ta ca pe un simbol.
Este prima realizare de acest gen pe site...felicitari!

Ploua...ploua...ploua frumos de la prima la ultima strofa...

\"Ea plouă cu lacrimi de Tei
Pe aerul stins al morții,
Printre suspine amorfe, tăcute
Și fum de tămâie.\"

Ai creat o imagine extrem de sugestiva aici Dana, aproape ca am simtit ploaia florilor de tei pe obraji.
In sufletul meu - \"Ea ploua\" - s-a asezat natural si firesc ca aproape toate textele tale.
Frumos!

Bogdan,

am citit de cateva ori poezia aceasta pana sa ma hotarasc sa las un comentariu. Un comentariu de suflet pentru \"aschiile sufletului tau\". Nu voi aborda realizarea artistica, nu sunt investita sa fac acest lucru. Spun doar ca mi-a placut foarte mult mesajul poeziei tale. Cautarea in launtrul nostru este dureroasa, insa mereu creatoare.
Suferinta dupa pierderea a ceva drag - intuiesc aici o poveste - este \"gura ce inghite fara regrete microcosmosuri de inimi aflate in combustie interna@.
Foarte frumoasa poezia, desi trista, felicitari!

Sensuri inspirat invaluite in uman. Viata - femeia banala, destrabalandu-se sfidand destinul - singurul barbat care nu zambeste niciodata...
Mi-a placut mult poezia ta.
Destinul? Privim neputiciosi, simpli spectatori, fara a avea nici macar dreptul sa-l contestam. Revolta este inutila, ca un razboi fara nici o miza, nu face decat sa ne prabuseasca in noi insine. Gustam din fructul amar al metafizicii incercand sa intelegem. Sau plecam resemnati mai departe...
Cu pretuire, Adelina

Desigur, ai dreptate. Mai mult sau mai putin. Ceea ce nu pot eu face, este sa trec indiferenta pe langa un om pe care l-am perceput gresit. Si stii Ovidiu, stii foarte bine asta.
Oricum, cu riscul de a ma repeta, spun din nou: am fost deosebit de marcata de poezia aceasta.
Promit sa poposesc atent si la proza. Cine stie ce surpriza ma va astepta acolo!
Adelina

Lore,
m-ai naucit. Oscilez nehotarata intre fericire - nefericire - credinta - moarte. M-ai purtat in bratele cuvintelor tale de la o extrema la cealalta, incat acum, stii ce voi spune? Cel mai mare sacrificiu al mintii umane nu este acceptarea mortii, ci asumarea vietii, asa cum este ea. Are oare vreo legatura cu ce ai scris tu? Cu notiunea de fericire?
Drag de tine, Adelina.

\"Cine sunt?
Sau…ce sunt?
Cum sunt?
Și…unde sunt?
A cui sunt
pe pământ?\"

Doruri ascunse,
Patimă crudă -
Cine să vadă,
Cine s-audă?

Cu iertare...am alaturat una din strofele poeziei dumneavoastra, poeziei mele \"Metafizica puerila\".

Imi place foarte mult aceasta concentrare de sentimente in atat de putine cuvinte, in ritmica atat de sprintara a versului...
Cu pretuire, Adelina

\"Să-mi porți amintirea în nuferi pe lac.\"
Frumoasa poezie Lory, simpla ca si sufletul tau de copil. Esti mereu pentru mine o bucurie. Ma intorc mereu in pagina ta sa te citesc. Adaug una cate una emotiile descoperirii tale in sufletul meu.
Frumos copil, frumoase ganduri!
Adelina

Imaginea diminetii nu trebuie niciodata patata cu vorbe. Mare adevar Cristian! Tihna clipei dintai a diminetii...
Cu ea/el? Fara ea/el? Eterna intrebare...fara raspuns. Contrastele tiparelor sufletesti ce se atrag chiar daca uneori forta de respingere a ratiunii domina.
Mi-au placut gandurile tale.
Mai trec, imi face placere sa te citesc.
Adelina.

Emotiile au tastat gresit, ma iarta! Corectez: ...nu-si gaseste sensul in aceasta minunata scriere a iubirii.
Am sesizat si repetitia acelui \"mi-a placut\", dar... mi-a placut!

Cea mai indreptatita atitudine in fata acestei poezii ar fi...tacerea. Orice cuvant prisoseste, nu-si gaseste sensul in acest minunata screiere a iubirii.

\"mă scriu pentru tine așa cum orice bărbat
se scrie pentru orice femeie
mereu la fel
de fiecare dată altfel
iar tu
despletește-te și pictează-te pentru mine
în goliciunea suavă a gândurilor tale
aură multicoloră
atât de enigmă dar atât de aproape\"
Este strofa care mi-a placut cel mai mult. Chemarea!
Mi-a placut foarte mult poezia ta.

Nicolae,
multumesc. Mi-ai daruit un lucru inestimabil prin scrierea aceasta. Darul cel mai de pret pe care-l poate primi cineva. Darul copilariei, al amintirii ei. N-ai sa intelegi... M-am nascut intr-un oras mare. Pentru mine cele mai frumoase amintiri ale copilariei se leaga de lumea satului. Am tanjit mereu dupa vacantele petrecute la bunici. Atunci cand, scapata de ochiul aprig al mamei, puteam sa alerg cu picioarele goale prin colbul de pe ulita. Cand stateam intinsa in fanul proaspat cosit ascultand cantecul greierilor si numaram stelele. Atunci cand furam lubenite din curtea vecinilor pentru ca nu erau la fel de dulci si zemoase ca ale bunicii. Diminetile in care ma trezea cantecul cocosului si saream fericita din pat catre fereastra sa pot primi sarutul primei raze de soare - asa imi spunea bunica...\"fetito lasa soarele sa te sarute dimineata devreme si toate diminetile vietii iti vor fi insorite\". Doamne...am pierdut toate aceste minunatii atat de devreme! Dupa ce bunicii mei s-au stins visul meu a incetat sa mai existe... Stii ce inseamna renuntarea la vis? Sau pierderea lui?
Multumesc pentru darul tau de suflet!

Emotie...am gresit. Am inserat un \"si\" ce nu avea ce sa caute acolo (O femeie \"si\" talentata...). Ma iarta si ma intelege.

Doamne, Maria! Coplesitor! Te citesc de la momentul inregistrarii mele pe site. Poemele tale imi sunt atat de aproape de suflet! O femeie si talentata, cuvinte ce ating in curgerea lor cele mai launtrice cotloane din sufletul cititorului. N-am avut niciodata curajul sa-ti las un semn de trecere doar pentru ca spre deosebire de tine, care esti daruita poeziei, eu sunt doar un cuvant consonatic ce zgarie sentimente umane. Imi iarta intempestivitatea!
Cu pretuire, Adelina.

Topica simpla, curata si frumoasa, aidoma sufletului tau. Pierderea unei iubiri, amintirile scoase de la naftalina de ganduri ce nu ne dau pace, dor, dor cu un dor de etern.
Mi-ati placut! Si sufletul tau, gandurile tale si poezioara ta.

Nunta in cer...mi-a amintit de Eliade, de cartile de capatai ale adolescentei mele citite in cea mai tacuta clandestinitate.
De ce \"Nunta-n cer?\"
De ce atata tristete?
Deschide-ti \"fereastra ce atarna intr-un colt de luna\", inchide poarta sarutului din trecut si timpul se va apropia de sufletul tau daruindu-ti lumina.
Mi-a placut poezia ta.

Am facut un popas intr-un loc decisiv. Sa-mi fie iertata prezenta. Va citesc de ceva timp. Nu am lasat niciodata nici un semn pentru ca...doar pentru ca.
Mi-au placut subtilitatile dumneavoastra. Abruptitudinea finalului, prezentul pasilor cu \"amprente albastre\", inlocuieste imaginarul dans al imaginatiei printre \"locurile decisive\".

Tie, nu ti-e...

Multumesc pentru soare! Am soarele meu ce surade marii si prietenilor le trimit totdeauna o raza. N-am rezistat sa nu mai impart una.
Ti-e o briza! Sa-ti aduca linistea locului ales!