mi-e gustul să cioplesc în cuvânt,
o apă de cioburi să spulber în gând,
în dinți să strivesc armonia de piatră
întunericul să-mpletesc în mânia lui sacră.
să stârnesc amintiri macabre
să
amestec de-amăgiri furate,
delir de gânduri funerare,
zbor pe a fructului sudoare,
nori de furtună, minți înegurate...
spre-apus plutesc uitat pe veci,
inspir miasme-ncețoșate,
dureri ce mă
mă dau cu capul de Real,
căci simt că-mi crapă globul ocular,
de plictiseală și banal,
de mediocritate și-ordinar...
m-arunc sub jet de apă rece,
căci simt in vene dorul cum mă trece
dorul de
se zguduie timpul în mine bătrân
cu reci amuțiri, cu palme de vânt
de vânt astral, rupt și zdrobit mărunt
mă șuieră trăsnit al său suspin păgân.
mă ustură timpul de-alaltăieri
cu-aureola unui
V