Poftă-n amurg
mi-e gustul să cioplesc în cuvânt, o apă de cioburi să spulber în gând, în dinți să strivesc armonia de piatră întunericul să-mpletesc în mânia lui sacră. să stârnesc amintiri macabre să
calatorie
amestec de-amăgiri furate, delir de gânduri funerare, zbor pe a fructului sudoare, nori de furtună, minți înegurate... spre-apus plutesc uitat pe veci, inspir miasme-ncețoșate, dureri ce mă
noiembrie
spectre abrupte înecate-n soare, îmbaiate-n spumă de lună tăioase, sugrumate-n zare, bocet măiastru- n inimi sună.
Gust amar
mă dau cu capul de Real, căci simt că-mi crapă globul ocular, de plictiseală și banal, de mediocritate și-ordinar... m-arunc sub jet de apă rece, căci simt in vene dorul cum mă trece dorul de
trezeste-ma
se zguduie timpul în mine bătrân cu reci amuțiri, cu palme de vânt de vânt astral, rupt și zdrobit mărunt mă șuieră trăsnit al său suspin păgân. mă ustură timpul de-alaltăieri cu-aureola unui
