rugăciune
palmele-mpreunate mi se cațără pe flori de-amurg
străpung norii
vor să deschidă porțile cerului
buze tremurânde cer iertare…
ca un refugiu de-o noapte în zdrențe
fericirea mă
întâlnire cu ostatici
mi-ai furat sufletul ca un lup flămând și-a trebuit să te răpesc ca pe-o amintire, prizonieră să te fac într-o oază de speranță în care păsări ce nu se născuseră încă ne
o dragoste
sfios fiind sărutul
se prefăcu-ntr-o blândă adiere a privirii
și-mi bate inima așa de tare
mi-e frică c-o să-mi sară să prindă luna de picioare.
ia uite cum aleargă stejarii
nucii verzi
s-atâtea gânduri spânzurate-n crâng
ucide-mă! să n-aud nucii verzi cum plâng.
a căzut și o picătură de rouă
petala unui vis:
un zâmbet și o
interviu cu o piatră
moarte: când între sânii tăi răsare luna
e veștedă plecarea mea?
unde s-au rătăcit cuvintele noastre?
cad frunzele unei tăceri
e toamnă în orice
iubind toamna
iarăși beat sunt de iubire
dă-ți toamnă frunzele jos,
cu bruma din priviri sărută-mă…
dezbracă-te de iarbă,
dezbracă-te de flori
și-n mâini cu torțe
UL