atât cât ai rămas

vine o vreme când sora-ta își privește zâmbetul și frumusețea din urmă.

sănătatea ar trebui să fie jumătate din bogăția și fericirea oricărui om.

vine o vreme când părinții

nu sunt împăcați de scaunul unde ai rămas tu și de ce să aștepți răspunsul unui salut?

fosta ta colegă de facultate în funcția de director se sprijină de țigară la balconul unei vile.

vine o vreme când nepoata

își sărută pe obraz bebele

și-ți mulțumește dar consideră că împărțirea înseamnă timp de oprire și un rest pentru tine.

mamă-sa era gata să fugă de-acasă înlocuind afecțiunea lui egoistă afecțiunea paternă tardivă mila

neconcepând decât cu dovezi că poate fi vândută de acel bărbat necunoscut de pe fb.

vine o vreme când prietenii din studenție reproșează

că nu mai știi nimic de tine de nimeni și răspunzi greu la telefon.

renunțarea la extra amintiri e pedeapsa unui viitor.

vine o vreme când vecinii

te întreabă cum e să atingi 40 și ceva de ani

dar să nu îmbraci o rochie de mireasă?

le răspunzi că ai îmbrăcat-o deja. în joacă.

era din perdea.

îți ridica vălul din perdea deasupra capului

verișoara zâmbind ca nașă.

și sora era soțul în costum de băiețel.

vine o vreme când tot ce s-a depus strat după strat

devine un vulcan noroios ce iese din tine