Poezie

îndepărtează-te cât poți

1 min lectură·1 decembrie 2018

Mediu

sunt un bebeluș beligerant și androgin născut dintr-o triadă

nu am capacitatea să -mi cunosc însușirea de mamă

voi doi învățați și-ați învățat cândva să nu abandonați

tu purifici prin violență și sex rar greșala ei repetitivă de-a fi amantă

în mod inconștient mă hrăniți cu laptele din sânii voștri afectați de galactoree

mă simt uneori un psihiatru incompetent și pervers

privesc cum cresc în condiții de risc

aleg când trebuie să dovedesc autonomie

apăs pe trăgaci

am pe degetele mâinilor inele cu atâtea cranii

cad la pământ căprioare iepuri și porumbei

nu mi-e teamă sau milă scutur peste ele petale de trandafiri

deschid recipientul cu gaz și aprind bricheta

e și asta un fel de poluare benefică în evoluția sau involuția umanității

te apropii la mediana dintre două direcții

eu de ce-aș rămâne o jumătate aproape perfectă și normală în așteptare?

artistic îți sărut soția

sub picioarele noastre încălțate în papuci blănoși de casă

tu ai chipul amorf.

001.307

ungureanu dorina. “îndepărtează-te cât poți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ungureanu-dorina/poezie/14133847/indeparteaza-te-cat-poti

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.