Cine râde la urmă

a fost un sumbru sau un nefericit trei sferturi din viață. Mergeam mai departe cu o mână sau c-un picior dacă mi le donai, mă băgam liniștită în vis cu capul pe burtica ta convexă din berea savurată la terasă vara, îți perforam cu săruturi un ochi, un obraz, o buză, o ureche, un sân, scriam cu ele dragostea nepermisă. Am spus stop pentru mine și curva ta de casă, ia-o și pe asta. Tilic râde să recupereze, râde cât jumătate din vârsta pe care o are acum. Din ce mi-am dorit cândva, i se desprind toate fără valoare?