Țuțueanu Georgiana-Mihaela

Ca să scrii și să descrii așa ceva probabil că Grațiile s-au aplecat asupra destinului tău, dându-ți cheia spre ușa speranței. Numai în astfel de clipe(„c-am mai trecut o vamă,/doi îngeri cu-o aripă...”) sentimentul temerii capătă sens, când iubirea copleșește necuprinsul cu aripile frânte...

Sublim! Cuvintele tale îmi par acel gen de cuvinte pe care le regăsesc în mine însămi. Exprimi murdăria lumii exterioare numai fiindcă tu ești pur, e întotdeauna o încântare când conștientizez existența unor persoane ca tine, ce nu văd nici un folos din adeziunea la vrearea lumii. Poezia asta reflectă de fapt, în general, felul cum se încearcă să se salveze sufletul, iar calea va fi constant ghidată de suferință și deziluzie. Însă acesta este un mesaj optimist, căci merită să alegem această cale.