Dilemă

S-a răsturnat sfințirea Din legile înălțării; S-a pus în corzi iubirea Prin tenta degradării; Ori trupul viu năvalnic Pătruns de-o adiere, A coborât mai tainic, Furând doar o plăcere; Și toate-n val de patimi Ascunse de întuneric, Furau din stele lacrimi, Spre chipul tău angelic! S-a dereglat tot spațiul Din clipa de tăcere, S-a compromis eternul, Doar pentru-o mângâiere... Când toate s-au reluat, Mișcare, spațiu, timp, În starea ce-a urmat, Ne-a curs un anotimp... Atunci fiori de teamă, M-au copleșit o clipă, C-am mai trecut o vamă, Doi îngeri pe-o aripă...