Poezii

Am trăit așteptând Să văd lumea de pe acest Pământ. Am alergat cu disperare Să gust nectarul din floare. Am dorit cu ardoare O singură zi în care Să trăiesc Și să iubesc. Să cunosc fericirea,

Lumea piere în uitare Când amintirile nu există. Șansa rămâne-n visare, Când pe cer soarele persistă. Cum să găsesc iubirea Dacă eu nu-mi aduc aminte de tine, Când printre morți găsesc

I Sărutul tău... Atingerea ta, E oare ceva mai bun decât atât? Îmbrățișarea caldă, căldura mâinilor tale. Și vraja surâsului tău plin de înțelesuri novatoare. Îmi vor rămâne dulci

În lume totu-i evaziv, Dacă nu observi obiectivul. Iar când o faci, observi cum totul n-are sens. Uimit de-atâtea, și uituc, te simți prea mic pentru a crede. Arunci vorbe goale ce,

Stau închisă în casă. Plouă afară, dar nu îmi pasă. Știu că va veni soarele. Și ce dacă? Totu-i la fel și ascult, parcă, Cum totul trece încet, Și mă duc și eu... Și-aștept Să trecă înc-o

E ora 3 dimineața Și n-am pic de somn. Să fii tu cel ce-mi va însenina viața, Sau mai bine să mă pun să dorm? Vreau de mână să te iau Să colindăm străzile, Dar știi că eu vreau Să-mi iau

Ce minune s-a pogorât Pe acest pământ. Să apari în calea mea Și să nu te pot uita. Simplă este-acestă lume Și atât de logică. Dacă vrei poți spune-oriunde Că tu mă cunoști. Ești

Pleacă de unde ai venit. Și ia-ți cu tine umbra grea. Du departe aceste clipe surde. Ia-ți adio de la viață. Ridică vălul de cenușă ce-ți acoperă ochii incolori. Nu mai crede în