Tudoriu Felix

Arta tine foarte putin de ceea ce transmiti si foarte mult de cum transmiti. A spune ”Te iubesc, Marioara!” transmite un sentiment foarte frumos, la care Marioara s-ar putea sa fie impresionata de cele marturisite si daca baiatul e frumos (sau are masina ca lumea) s-ar putea sa rapunda pozitiv. Dar daca se recita in fata lui Marioara ceva din Eminescu despre dragoste e o sansa ca Marioara sa raspunda pozitiv chiar daca baiatul nu e prea frumos si e utilzator al RATB linia 601. Cam asta e deosebirea dintre mesaj si arta.
In discursul artistic nu semnificatia este importanta ci semnificantul. Important este sa reusesti sa spargi codul semnificant si sa-l recompui dupa noi reguli.
E adevarat ca e usor sa zdruncini orice cod referindu-te la subiecte tabu precum sexualitatea, si aici sunt de acord cu tine ca incurajarea acestui gen de poezie nu inseamna decat sa promovam facilul, dar probabil destul de repede se va „fuma” acest curent.

Daca imi aduc bine si acum un secol si mai bine era unul Rimbaud care scria niste versuri care desigur l-ar fi nemultumit profund pe dl. critic al poeziei, sa-i spunem, pasionale ce se produce astazi. Tot pe vremurile acelea erau niste tipi zisi parnasieni care faceau poezie de dragul formei, si evident erau si moralistii care protestau impotriva acestei poezii de neinteles pentru ei.
Singura problema e ca a trecut mai bine de un secol de atunci si ar fi fost cazul sa invatam ca poezia e buna sau proasta, pur si simplu, indiferent daca se naste din prezervative sau din alte mucegaiuri si noroi.

Romanul e \"verde\" de la Nenea Iancu. Insa fiecare se gandeste la lucrurile cele mai familiare lui, varza, praz...

Dragule, ce ai cu baietii cu succes la doamne si domnisoare? Trebuie sa recunosc ca si eu in timpul crizelor de acnee injuram de mama focului pe baietii ferchesi care se plimbau cu o gagica de gat. Insa am depasit acea varsta, urmele cosurilor de pe nas s-au vindecat iar urmele suferintelor si refularilor subsecvente asemenea. Sau cel putin incerc sa nu le pun in vitrina pe net...

Personal nu sunt un adept al literaturii \"suferintei\". Poate e o reactie de aparare in fata mizeriei cotidiene, poate sunt sub influenta derizoriului cultivat pe toate canalele care transforma suferinta in spectacol de trei parale. Insa trebuie sa recunosc ca textul are atmosfera, simti intunericul si frigul care te invadeaza mai mult decat trupeste. Ce ii lipseste este o semnificatie. Sigur prietenia cu sobolanii in comparatie cu gardianul care-si suge maseua e o semnificatie, dar una cam marunta. Ma gandesc ca probabil e un fragment dintr-o scriere mai mare si sensul e undeva in afara acestui text. Ca umil cititor nu pot decat sa zic ca imi place.

Daca m-as procepe la muzica, as pune textul pe muzica. Suna tare bine! (poate ca o masura ar fi un pic fortata, dar merge). Ganditi-va numai la un Andries, dar din ala bun de acum 15-20 de ani. E o mica poveste acolo in cele trei versuri din paranteze, si ca orice aed trebuie sa spui o poveste ca sa nu adoarma ascultatorul pina la ultimul vers. Si un pic de muzica... Hai, nu mai carcotiti...