tudor micu

am ezitat ce-am ezitat si pin\' la urma... am accesat!
(ma refer la titlu)
si da-i si lupta (pe alocuri) cu textul de sceneta de revelion, poate poate se va dovedi in cele din urma o farsa de proportii...
nu-i nimic, asta e. si orice ati spune, replica de final se potriveste la tzanc cu trompetele cu capac care subliniau poantele, de revelion...

senzatia mea este ca autorul a obosit, textul insa poate continua bine mersi.

cum se sutureaza lumina, fie si intr-o fictiune literara? desigur, tinind cont ca autorul acestui \"adio...\" nu are timp sa insiste, debordind evident de formule cit mai indraznete, nici nu ma pot astepta sa aflu...
\"imi fac poezie forceps de hirtie\"... dar sa n-o mai lungim, se spune ca inceputul si finalul conteaza enorm asa ca mai am doar o singura nedumerire:
\"lunecindu-mi plodul risipit pe cale\"?

domnule elev in clasa a noua, da-mi te rog voie sa te asigur de conotatiile ultra-pozitive pe care felul in care scrii le face cu cifra.
in general, intru in drept-unghiurile astea ca sa atac cu ultimele resurse textele impersonale, versificarile complexate, pretentiile de poeti pe care nu ii/le intelege nimeni (macar de-ar fi asa).
nu este cazul in ceea ce te priveste.
dar sa nu lungim vorba, cum spun prietenii nostri moldoveni, \"da-i bataii\" si renunta la orice fel de complexe (in rest politetea e simpatica, de tip japonez (sper sa ma intelegi :-))).
si daca tot am amintit de moldova, iti recomand proza scrisa de jumatate din planeta omonima (planetamoldova.net), mitosh micleusheanu

pot sa incerc:
titlul \"cu pasari de neon in loc de timple\" - asa cum spuneam, la nivel de formulare este functionala - imi cer scuze pentru saracia exprimarii, dar pe mine nu mai prea interseaza - dar mai departe nu functioneaza, adica nu se deschide. intr-un fel, cam asta vroiam sa zic si in prima interventie, si tu mi-ai zis ca suprinzi un tablou in miscare dar eu sint de acord doar cu prima parte, adica pentru mine e simpla descriere a unui tablou. miscare nu prea.
cu pasari de neon in loc de tample
imi port si eu cadavrul printre oameni
- mai concludent de atit, pentru mine, in sensul unei exprimari in clisee nu cred ca se poate.
in incheiere vreau doar sa mai zic ca primul vers mi se pare un inceput foarte, foarte bun dar de acolo, nimic.
pardon, ar mai fi ceva:
sint intr-adevar in favoarea unei poezii personale fata de una \"imaginativa\". ba chiar cred ca din personal se naste adevarata imaginatie.

atit cit mai pot aplaud, si pot.
am si de ce? pentru ca apreciez din cind in cind cite-un balon de oxigen printre alte versificari labil in-condeiate care te fac sa-ti cam tii respiratia.
ba e chiar un balon de sapun textul tau si a plecat incet in sus, asa
(ca)>>>>>>>> keep up the good work !
(mare lucru sa dai p-aici si de Oameni care enjoy ceea ce si atunci cind scriu...)

dupa parerea mea, un text in care folosesti o singura data rima, si fie si asa in trecere mea/ta, nu poate avea un ton serios. la tine tocmai, cred ca versurile respective ii dau un ton grav ulterios ne-sustinut.
cred ca genul asta de constructie nu rezista fara niste temelii ale umorului, ar trebui sa faci putin cititorii sa rida de ceea ce spui, sa le smulgi un zimbet, adica sa fii un pic sadic.
sa-i prinzi cu textul, nu sa il arunci serios spre ei.

un exemplu de \"cirlig\":
iar pe cap avea o șapcă de culoarea infinitului.
cred că în ziua aceea s-a încălțat cu pata verde din din ochii tăi căprui.

urmat insa de opusul sau:
vă rog frumos, dacă ați văzut acest copil, anunțați-mă.
ofer recompensă o jumătate de inimă.

despre ultimul vers, precizez doar ca el m-a facut sa-ti adresez aceste rinduri

foarte bine, si-mi place textul. titlul insa nu prea ajuta.
si as sparge putin rimele care chiar daca functioneaza - am inceput sa abuzez de cuvintul asta - parca as vrea sa vad ce se intimpla daca ma joc putin printre ele, macar la o strofa. ceva gen flow de hip hop, care desi puncteaza mult prin rima, se sparge unde nu te-astepti tocmai pentru a \"curge\" mai liber.
in rest, ai cam tot ce-ti trebuie - final si inceput foarte bune.
recitind, ar mai fi ceva: cred si actiunile ar trebui sa fie descompuse mai mult, mai ales cele unde iti faci de cap,
se tragea cu pasari la-ntamplare
cand un fulger m-a lovit din spate

efectul lor asupra ta, ca un fel de paranteza fara influente evidente

prima impresie - complet ne-dezvoltat.
a doua - fie si bine strunita, aglomerarea de formulari/ clisee fie si functionale, nu functioneaza.
a treia, dar cea mai importanta - este un text care te lasa asa cum te-a gasit.

de ce sa nu continui? incantatia de la sfirsit, sa nu ma intelegi gresit sau sa te superi pe mine, e de-a dreptul stupida.
pe atit de bine ritmata este prima parte, si cred ca vei avea si alte surprize daca insomnia o sa continue

imi place foarte mult, sa ma ierti ca nu ma pot abtine de la sugestia \"teatru de papushoi\" (doar in text, fireste).
in rest fara cusur, cu un final de exceptie.
gata, nu stiu ce sa mai zic, e un text super super misto.
nu-mi place sa sterg cind comentez ceva, asa ca te rog sa ignori \"sfatul\" meu, e doar o deformatie profesionala legata de anumite teribilisme.
textul tau e peste asa ceva.
multumesc

catre elena, nu neaparat:
textul lui alexandru e foarte bun. am vazut titlul si m-am asteptat la ceva care s-a dovedit a fi cu totul altceva. printre atitea excese verbale ale site-ului, de altfel plin ceea ce e bine, aceste citeva cuvinte sar in ochi si isi fac de cap.
acum si o parere ( nu-mi dau seama acum ce gust am): poezia in general e compromisa de tot, poezia \"cu continut\" e semi-compromisa. \"sa-ntelegi\" poezia e, dupa mine, un demers aproape inutil. s-o citesti e... sa folosim un cliseu: o calatorie.
de asta consider ca textul lui alexandru e foarte bun: calatoreste repede, in putine cuvinte.

remarc prima strofa, apoi alaturarea aparent fireasca \" anotimpurile neuronii singele\", insa \"inima impietrita\" e deja pentru mine genul de exces verbal de care vorbeam.

avind in vedere ca mi-am luat textele de aici si le-am pus in tomberon ( poate exagerez, s-ar putea sa fie intr-un sertar, cine stie? ... asa exagerez eu), voi incerca sa fiu prezent mai mult in zona de comentarii (e si asta o zona).
textul lui alexandru e tocmai bun pentru asta.

(un fel de) ps: cred ca \"o mina de becuri se aprinde\" ar functiona mai bine.

de departe si fara indoiala unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit aici daca nu cel mai celmai punct cu mai mult timp la dispozitie voi aborda si altceva punct as fi curios insa cum arata grupat compact, fara majuscule

strofa 1: de-a te vedea trecind
strofa 2: de a-mi scoate ochiul din orbite
strofa 3: de a ma imbalsama de viu
strofa 4: de-a ma omori de tot
strofa 5: trista, va-ncepe sa curga
strofa 6: hieratic cu-a ta, majestate

toate tin de un anumit ritm la propria-mi lectura

putina comedie in picioare nu strica niciodata putina dezmorteala da semne ca circulatia s-a repus in functiune, dragi colegi, in functiune cum altfel.
pai, altfel.
ma refer la toate textele dumitale felicitatiunile mele stimate si nu te aseza, mai zi-ne glume sa auzim si noi aici la ultima masa.
atentia mea cel putin a fost capatata si oricum, capul meu se aude pe masa niciodata submarinul nu m-a pescuit pene pregatite sau poate da, cine stie?

cu intirziere (explicabila sau nu), recunosc - eram exagerat in supararea mea, in termeni pseudopsihologici: \"proiectam asupra altora nemultumiri care ma privesc pe mine insumi, despre problemele mele\" etc.
regret, pe viitor mi-am propus sa abordez exclusiv textele care-mi plac, desi daca stau bine si ma gindesc, nu prea vad ce rost ar avea in afara de exprimarea unor timide omagii.
nu, cred ca o sa ramin totusi la obiectii si, sper, la discutii improvizate.

da.
prima strofa:

singurătatea
la volanul unui bolid
accelerație
trag de volan dreapta
închid ochii
și te aștept

este deschiderea textului spre \"orice\", este o schita demna de luat in serios. urmeaza insa:

adulmecând mirosul de ars
al atingerii mele
pasiunea ferecată între lumi
de arhanghelii captivi
ai spiralei

si lucururile devin de-a dreptul inevitabile prin tuse grosolane. observ chiar ca viata/ miza poeziei depinde de cititor/ voyeur.
finalul: \"te uit\" precedat de amplul fragment expunere:

apoi
de prea mult alb
o să plouă
iubito pământul cară în spate
răniții acestui război stupid
purtat între picioarele tale
desfăcute brutal
ca un dar profanat de molii
îmi împart sufletul
la degetele unei mâini
aceeași care te-a mângâiat

loveste surd, in punctele sensibile. invitatia autorului de a-i fi complici este de fapt o simpla amenintare.

referitor la prima intrebare, nu stiu daca sa impresionezi cititorii (daca asta vrei?) si nici macar nu pot sa raspund la intrebarea \"te gindesti la ei cind scrii?\" dar stiu ca un fel de feedback trebuie avut cumva in vedere, pentru ca asta insufleteste considerabil orice text. mai ales ca tu interactionezi vizibil, adica spui \"anuntati-ma\", deci te adresezi. in rest, alternantele de tipul contradictoriu ceva trist ambalat cit mai comic functioneaza, se stie, foarte bine (chaplin sa zicem). eu ma refeream mai mult la contradictiile tale care nu functioneaza, adica ai niste inceputuri pe care ulterior le retezi nejustificat si textul se imprastie. daca tu asta ai vrut, sa retezi brutal, sa stii ca e foarte greu sa-ti iasa.
la a doua intrebare, pot sa-ti spun ca sint unul dintre aceia care au urit cit se poate de mult scoala si profesorii - fireste cu exceptiile de rigoare. in consecinta sint un autodidact bazat mult pe lecturile cit mai diverse.
cu alte cuvinte, imi place sa citesc, dar e adevarat ca si urmaresc, de la o distanta considerabila, \"moartea literara\" de la noi. sint un hot destul de sau din ce in ce mai abil.
adevaratele lectii sint insa peste ocean, asa ca iti recomand si tie niste siteuri misto (rog editorii sa-mi permita, la a doua incercare):
sidereality.com
http://xstream.xpressed.org/
sint, zic eu, directiile cele mai avansate ale poeziei de astazi, cu diferente majore de nuanta (stii cum e, la ei cel mai important e sa fii tu insuti - ceea ce iti si doresc).
te rog, in incheiere, sa trecem la per tu (dupa cum vezi, eu sint mai neobrazat :))

am descoperit motivul pentru care revin pe acest site: este de multe ori zdrobit, ca fiinta de sine statatoare, de expresia concentrata a gindurilor voastre.
in textul adinei, pina la cohen - coincidenta bizara - intentia pare precizata destul de vizibil, rupindu-se apoi intr-o expunere de nefericire invatata pe de rost.
o explicatie penibila, tocmai buna de pus in versuri. continutul unui pahar de orice aruncat in fata.
fara detaliile fizice ale gestului.

alo? traim in anul cutare, aici alcatuim o comunitate pe internet, vorbim la mobil, descarcam muzica inainte sa fie gata, cablu tv la greu cu programe pe masura, bla bla bla.
stiti cum e, toata lumea discuta sa zicem despre post-modernitate si era informatiei tocmai pentru ca toata lumea e informata. luarile de pozitie nu intirzie mai mult de marja permisa de mass-media.
ce naibii, macar e clar ca ion creanga se adaptase vremurilor sale si isi facea de cap cu ele.
isi punea problema, fara sa apeleze la garderoba.
sa vezi si sa nu crezi, i se si potrivea de minune.