Ochi rotunzi, privirea fixă, cu năsucul de vulpoi
și-a făcut bârlog în curte, lângă brazi pe mușuroi,
o vecină șugubeață, dolofană, ... un butoi.
Clipește naiv din pleoape, toarnă vorbe cu
O larmă mare cuprinde curtea școlii,
e un vacarm spontan, necontrolat,
răsună-n zări precum furtuna mării,
purtând plăcerea jocului nevinovat.
Arena încropită-n centrul curții,
din fantezia micilor
Să stopeze diluarea ce-a cuprins bolnavul PIB,
să-ntărească vigilența, s-avem ordine ca-n trib,
a gândit domn' Președinte, ca un mare gospodar,
și a pus guvernul țării la regim de ... militar.
România Optimistă, o lozincă de bonton,
defila mai ieri pe sticlă preamărind un viitor.
Dar s-a cătrănit la față și cu smiorcăit în ton,
a ajuns doar off...timistă, după visuri fără spor.
Ai tresărit. Zâmbind, mi-ai ocolit gândul frivol,
ce-nvăluia chipu-ți plăcut, gătit de protocol
și n-ai dat greș când ai țintit cu-ndemânare
grăunța dragostei căzută-n lungă hibernare.
Frisoane m-au
Pe răcoare și mocirlă aș dori stimat' patron,
combinația ciudată între cizmă și șoșon.
Îmi cereți o noutate, vom face în viitor,
șoșocizme-s indicate, le luați din ... televizor.
Amurgu-și varsă jarul în luna lui Cuptor,
peste răcoarea serii buimacă de somn.
E dimineața nopții. Tresare, se trezește,
alungă picoteala, lucrul și-l pornește.
Își spală licuricii în Roșul
Și? ... Mai lăsați-mă, belele sociale,
ce vreți de patruzeci de ani să arătați?
Că sunt nebun, că am o rea purtare,
că mi-a ieșit în analize în drumul de la Noe,
manifestări și trăsături de
Sub gând curat voi ne-ați văndut, mișei!
În turmă, tăcuți și bârâiți ca niște miei,
am fost cobaii lumii ani grei, îndelungați
cu arsenalul științei continuu tracasați.
Cu balamuc și surle, tancuri
Mă strânge până la pierzare
capcana-ntinsă de „om bun”,
ce-mi sugera cu-ndemânare
tot arsenalul unui gest nebun.
Cu șiretlic m-a-mpins în rele,
cu leacuri m-a-mbătat de cap
să-nghit momeala faptei
Nu mai ești, ca altădată, subțirică și bronzată,
îți sufla vântul în plete, ploaia îți dădea finețe,
râdeai soarelui torid să-ți fie pielea fardată
de roșu cu multe fețe, să ai trecere în
Nicicând în lume nu fu mai multă vânzoleală,
teroarea binelui căzută-n dunga doua milenară,
porni o lungă osteneală, asanarea speciei umane
plină de răutăți, ciudățenii și tulburări mintale.
Cu râvnă
Îți amintești, iubito!
E mult de atunci, te-am așteptat.
Eram prea tânăr, m-a revoltat trădarea timpului,
te-am așteptat!
Duelul iubirii ți-a rumenit obrajii și m-ai rugat să rupem vrajba ce ne-a
Odă vectorilor, cărăușii binefacerii
Guvidul flămând cu roșie coroană
subjugă media și-mprăștie pomană
pribegilor de minte rătăcită,
ocnașilor în boala de organe,
și-a tot ce-ndelugata atârnare
a
Nu duc în cârcă nemurirea
cu gândul ei sedus de nebunii,
adulmec timpul în găsirea
momentelor scăldate-n bucurii.
Sunt mici crâmpeie, cât clipa,
să le sporesc folosesc trucul
și bat din aripi ca
E zarvă mare-n colectiv, bărbații se agită,
întruna umblă, pleacă, vin, căci nu e vreme multă
și vor să aibă în ajun arenă de dispută.
Se șlefuiesc popicele de zor, rama și zona de lansare,
să fie
La inceput iubirea-i pictură de cavernă,
un pețiol scăldat în albele-i petale
ce răsplătește dragostea maternă,
a micului vlăstar venit să salte-n cale.
Aleargă la colega jocului din
Exod
Mi-am pus în băț o bocceluță
c-un bob mărunt de dor și-o lacrimă de jale.
Am luat un ciur, apoi căușul lădoiului în care
bunicii mei cerneau sudoarea trudei pe ogoare.
Și fac un tur să văz
Torcea bunica timpul în caierul de lână,
curgea întruna firul pe fusul slab zărit în raza lămpii afumânde.
Nu auzeam secunde, un zumzet palid deslușit se propaga ușor
și-mprăștia povești de somn
La stup,
când ziua dă-n pârg, devreme-n ajun,
culegătorii de rouă iau micul dejun.
Albine se strâng în flori la hotar,
se scaldă-n polen și gustă nectar,
stau cu plăcere în trandafir
să-și mângâie
