O pepită de lumină, poleită-n gând senin,
Ar zdrobi într-o secundă întunericul meschin.
În secret se cerne lumea, chingile minciunii-o țin,
Chiuretându-i existentul - vor să-i facă mersul
Covor de flori să-ți pună Primăvara
Pe treptele ce zilnic urci în viață.
Să nu-ntâlnești în calea ta povara,
Numai frumos să ai pavat - în față.
De ești boboc, să grângurești la
Parcul I.L Caragiale, mioritic, e-n regimul deal și vale.
Ca-n natură, însă privid mai atent observi o umplutură.
În pădure și-n margine de canal, rumegușul e pe val,
e-n belșug, un dar ceresc pentru
Bâzzz... s-aude corul pițigat,
bâzzz... toți au brațul ridicat,
hai, ghicește! cine-a dat?
Cred că tu, cel șugubăț,
nu-i frumos, că te-ai folosit de băț.
Fugi, Ionele c-ai greșit. Ce eroare!
Stai
Dimineața ne arată, după noaptea-ntunecată,
tabla zilei nepătată și-o paletă colorată.
Mintea clară - albul cere, dar cum negru-i la putere,
clatină nehotărâtă, bâjbâie-n nuanțe
Aripa frântă a unui fluture șchiop plutește agale în lanul de flori.
Rând pe rând, floare de floare-și regăsește amprenta iubirii
și-mbrățișează frântura din totul-iubit.
Craiul din răsfățul vieții
Mi-au rămas, după o votare, două găleți vorbitoare:
Una-i roșu-purpurie, slabă-n coajă, dar în gură durdulie,
O alta portocalie, zdravănă, un sprijin bun în gospodărie.
E clar acum, nefiind goale,
Mă duc pe gând în Univers,
m-așez pe corn în Vandromaca,
mă tot socot să pun d-un vrej,
s-aduc acasă vaca.
De unde-n gând atâta energie?
Nu e blindaj să-l țină-ncătușat,
nimic nu i-se-opune,
O consecința a saturației înarmării globale,
e oaza păcii generale. Tradus diplomatic:
de nevoie, politic de voie, cântăm la unison - a fi,
altfel mâine, în calendarul existenței, va lipsi.
Pe o
Să stopeze diluarea ce-a cuprins bolnavul PIB,
să-ntărească vigilența, s-avem ordine ca-n trib,
a gândit domn' Președinte, ca un mare gospodar,
și a pus guvernul țării la regim de ... militar.
Mai nou, la sclipitorul cercel - bine-i stă pe buricel,
Iar belciugul, cât mai gras - dă bine de-i prins de nas.
Și așa, mândra cadână prin viață ușor le mână,
Trage boul de belciug până-l pune în
Cândva, în laguna timpului fertil,
am pus o icră să dospească.
Eu n-am știut atunci, era senin,
că vremurile noi ascut o nouă coasă.
Și curge ser prin milioane de seringi,
avem rapel, și tot rapel
La douăzecișicinci de ani a fost o eră,
când socoteam că e plăcut să ai
o scrumieră pe noptieră.
Și-n noptieră o altă scrumieră, că-n acea eră
n-aveai pirați pe tabacheră - ci parteneră
care marca cu
Privesc de sus, privesc din Cetățuie,
mă uit de ani, de zeci de ani, de-o veșnicie.
Nu sunt pe plută, n-am mestecat tămâie,
facem un truc, o glumă, să-i zicem fantezie.
Cu greu , bombați invers, cu o
România Optimistă, o lozincă de bonton,
defila mai ieri pe sticlă preamărind un viitor.
Dar s-a cătrănit la față și cu smiorcăit în ton,
a ajuns doar off...timistă, după visuri fără spor.
La graniță sunt tunuri! Nu este frig, soarele bate-n dinți, un pic este răcoare.
La graniță sunt tunuri! Soarele bate-n dinți, nu este frig, vântul suflă dinspre ruși, pustiul vorbelor e mare.
La
Luna Mai e luna-floare, e continuu-n sărbătoare:
Ziua Păcii, ziua Muncii, ziua când ne spurcă cucii.
Pentru că IA ia amploare, hop și 3 Mai în calendare,
”Ziua Mondială a libertății presei”
Serverul nu e șiret! E fidel, te slujește-n mod - Silent.
Dar, dacă-n Site ai fost marcat, îți trimite și... rahat!
E o gazdă ideală, face-o muncă colosală,
Nu stă musai în ogradă, îi priește și
Aleșii lumii, nu toți, se lăfăie-n palate,
deși tornada minții le-nvârte diamante.
Ciudații existenței, bufoni involuntari,
de-i întâlnești pe stradă, rămâi crucit,
pare că-n urbe, undeva, circul s-a
Impusă de vremuri grele, născută din fum de tun,
a mușcat din vatra noastră în miezul unui veac nebun
utopia purpurie, chintesența teoriei traiului comun.
Ideal și-nflăcărare, fără legi de
