Mediu
Am o poveste să-ți spun, dar mă tem să n-o stric
În cuvinte prea mici, uneori de nimic,
Ce-ar putea să o facă doar un basm irosit
În graba cuvântului de a-l fi povestit
Înainte de vreme și la drumul cel mare,
Aș lăsa-o în urmă ca pe-o banală strigare,
Una din multele strigări de sub cer
Pierdute niciunde în cuvinte ce pier,
Nu am să-ți spun lungi povești de amor,
În șoapte sublime sau slove de dor,
Nici n-am aplecare la romantice zise
Ori suave istorii încă nescrise.
Nu o spun, promit numai, o poveste frumoasă,
Nu-i cu prințul din soare ce-și cată crăiasă,
Rostesc numai titlul și pe ambii eroi,
Or spune-o pe urmă că-i scrisă de noi.
T.D.
001686
0