Lacrimi

1 min lectură·26 iulie 2011

Mediu

Nu am știut nicicând să plâng,

Cred că am fost prea ocupat,

De atâta râs și chiu din gând

Izvorul trebuie c-a secat,

Iar când vreun vânt mai răvășit

Îmi umple ochii de nisip,

Doar un strâmbat schimonosit

În loc de plâns îmi stă pe chip,

Și-n loc de lacrima curată,

Poate cel mai uman fluid,

Doar stepa rece și uscată,

Suspinul de pământ arid.

Eu Doamne, te mai rog ceva,

Mi-ai dat suflare, mi-ai dat sânge,

Te rog, pentru durerea mea,

Învață-mă, să știu a plânge.

Dorința El mi-a împlinit,

În stilul Său de dramaturg,

Tare mirat m-am pomenit

Că lacrimi în șiroaie curg.

Îmi pare rău și acu-L conjur,

Implor pe bunul Dumnezeu,

Oprește jalea cea din jur !

Din care-am învățat și eu.

T.D.

002.138

tudor dan. “Lacrimi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tudor-dan/poezie/13985719/lacrimi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.