Pe pat de ape dorm, la cap cu focuri,
Iar de picioare am legate zări,
Respir, dorm și visez, trăiesc în șocuri,
Lacrimi de sânge mi se-adună mări.
Pe-al întâmplării iaht colind prin nori,
În
Un papagal cu ciocu’ tare
Și câteva pene color,
A fost numit, din întâmplare,
Pe-un post râvnit, de dirijor.
Trebuia s-aleagă el cam cine,
Din cei ce-aveau dor a cânta,
O poate face-așa de
Mi-e dor să simt ce-o fi să fie,
Mi-e dor să te cuprind încet,
Mi-e dor de dor și nebunie,
Mi-e dor de A, mi-e dor de Zet.
Mi-e dor de-a te simți aproape,
Mi-e dor să curgi prin mine
Când vine vremea să îi simți parfumul
Și să le lași pe toate-n urmă, foarte,
Oricât de mulți parcurserăți tot drumul,
Tu singur mergi de-aicea mai departe.
Nimic din toate foste nu
