Poezie
Un papagal
1 min lectură·
Mediu
Un papagal cu ciocu’ tare
Și câteva pene color,
A fost numit, din întâmplare,
Pe-un post râvnit, de dirijor.
Trebuia s-aleagă el cam cine,
Din cei ce-aveau dor a cânta,
O poate face-așa de bine,
Că merită a-l asculta.
Ereți, șoimi, vulturi cam o mie,
Au fost admiși în cor pe loc,
Alături de o ciocârlie,
Deja celebră la soroc.
Gaina – bună gospodină
Și corbul – meșter avocat,
O curcă elegantă, fină,
Cu toți, în cor, loc au luat.
Timid, canarul, mai din spate,
Cântă-ntr-un general fior.
Cum locurile-n cor sunt date,
Notat: nesatisfăcător.
Privind în jur pe fiecare
Le spuse-ncet, zâmbind usor:
- “Nu este nici o supărare.
Eu cânt, doar, pentru că mi-e dor ! “
Morala:
Ajuns “sus” pe nesperate
Și luat un pic de val,
Nu-și dă seama, din păcate,
Că e doar un papagal.
027.054
0
foarte amical