Poezie
noaptea
1 min lectură·
Mediu
Este în plin spectacol
pe scena neîntrerupta a întunericului.
Spune prima replică
și toți spectatorii
încep să bată din palme
licărind pe bolta cerească.
Își aprinde apoi o lumânare de veghe
și numaidecât
luna pătrunde pe aceeași șcenă.
Destul de timidă totuși-
nu se vede decât jumătate.
Astăzi se pare că joacă roluri diferite;
stau mai mult cu spatele
una la cealaltă.
În plin entuziasm
noapte ridică sala în picioare
și este în al nouălea cer.
Din spate, timpul
-cel mai renumit dintre sufleuri-
le amintește
că urmează o nouă piesă: ziua.
Spectacolul a luat sfârșit.
00958
0