Poezii

Este în plin spectacol pe scena neîntrerupta a întunericului. Spune prima replică și toți spectatorii încep să bată din palme licărind pe bolta cerească. Își aprinde apoi o lumânare de

Esență Pe drumul conștiinței, pe aripi cu avânt, Gandesc la soarta lumii, l-al sorții mele gând, Ce e purtat cu timpul pe-al mării aspru val, Căci stă ascuns in mine al vieții

Þarmul infam In departate locuri Ce groaza le-a cuprins, Se-abunda rosii focuri, Dorina mea ce s-a aprins. Adulmecata de mirosul insipid, Viseza eternul ce-am iubit, Insa din drumul cel