Traian Rotărescu

Draga Ancuta, posibilitatea indica intotdauna o confirmare a instictului, prin care trecem cu totii, mai ales pe acest site. Multumesc pt citire si timpul dedicat de a scrie un comm :) -not as easy at it seems

Draga Otilia, la multi ani! O sa tin minte steluta ta, prima primita in 2020, o voi agata in bradul meu interior :D Iti doresc, de asemenea, mult spor si sa mai dai si altora!

Felicitari pt initiativa, Radu!

Am vazut si eu ca, la un moment dat, nu mai apareau codurile html pt "vizuale", a trebuit sa ma zbat cu solutii din alt hosting decat consacratul Photobucket; banuiesc ca s-a remediat intre timp, dar va trebui sa testez.
Ar fi trebuit sa ma inscriu mai devreme dar de abia acum am citit articolul, Oricum Agonia ramane baza mea principala de arhivare asa ca tin sa functioneze in continuare altfel raman in aer! :)
Mailul e neschimbat.

Keep up the good work!

Mda, am mai observat intr-un alt text, ar fi bine sa renunti la aceste microfinaluri "de complezenta" care iti dilueaza textul. Uneori, cele mai bune finaluri sunt cele care se construiesc singure, nerostite, ca ultimele reverberatii ale acordurilor de final ale unei lucrari orchestrale, care continua sa se propage generate de strofele de dinainte, cum e si cazul aici.

Adica, ce-a fost important a fost deja spus si incheierea pica natural aici, fara alte amanunte de prisos:

e timp destul ca să înveți cum se respiră aerul de deasupra
și mersul prin mine


Altfel, in prima strofa, constat ca deja toate acele sintestezii "te-au luat deja de nevasta" atunci cand le-ai sesizat si descris, good job !

o lehamite plombată cu globuri roșii mă zgândăre pe obraji
vitrinele pâlpâie auriuri xeroxate și zâmbete de plastic

Imi aduce aminte de "Arizona Dream"; ultima strofa e si cea mai buna. Imi place ca ai prezentat o poveste "de nicaieri", pastrand doar amanuntele esentiale, ca un zmeu incomplet, cu parti smulse de vant dar caruia îi recunosti forma. Un fragment unitar cum ar veni.

...în ceea ce privește expansiunea..chiar așa am simțit...eram pe ultima pagină din vol.2-Yoshikawa, \"Musashi\"-dar starea, SENZAȚIA, mi-a fost transmisa de altcineva...si nu era biata arahnidă...:D

observ la d-l Comănescu o surprinzătoare tendință de a relativiza ambele \"coordonate\" intâlnite la scară umană,în răspărul religiozității istorice a ilustrei sale descendențe, tendință prin care acestea sunt păgubos echivalate în conduită: 1) \"Pozitivul uman nu e un dat, e o alegere\" și 2) \"dar îmi dau seama cu jenă că prostia și mediocritatea sunt o alegere. De ce ? Sunt foarte comode\".

Prin urmare, din start eficacitatea oricăror ptincipii este abolită: \"mă amuză dogmele și disputele dogmatice : ca produs al gândirii umane, dogma e limitată și plină de erori\" totul reducându-se la o chestiune de gust, nu la o alegere fundamentată, domnia sa uitând, atunci când recunoște ceva mai încolo că nici propria persoană nu face excepție din acest punct de vedere (\"ca urmare, nu mă raportez la Divin decât prin prisma a ceea ce sunt, prin condiția umană\") că, în această lume a celor vizibile, pentru a-l cita pe Țuțea,\"dogma este o formă purtătoare de mister. Misterul este singura formă eliberatoare din neliniștile mărginirii ăersonale, din înlănțuirea cosmică și comunitară și din cele produse de perspectiva infinitului și a morții\"

Un interviu lipsit de stridențe, din partea reporterei, realizat cu tact, deschizător de perspective, după cum observa și Daniel Stuparu

Pe aripi de poveste, întrezăresc un calif barză cu apucături coțofenești(tocmai pentru că persoana rămâne nenumită, supusă oricăror identități: \"Le-ai prins cu agrafe în râul tău\") care adună bijuterii...\"tot mai frumoase\", după cum aflăm.

Fiind femeie, cunoști paradisul părului lung, locul unde este compensată \"imperfecțiunea lor de a nu fi pe deplin ale tale\".

Nu se știe dacă nu cumva răul făcut cu tandrețe (voo doo-ul rămâne lucrare vrăjitoreacă prin excelență, modificând legitatea universală, deci prohibit) trbuie evitat cu orice preț...acel doar propune o condiționare a singurătății și disperării, care, ÎN ABSENȚA procedeului magic, nici n-ar mai fi percepute ca niște \"rele\"- puternică forță sugestivă.

Femeile tale se situează dincolo de evidențele cotidianului,redat de anonimatul \"trecătorilor\"; nici măcar cearcănul nu mai poate fi adaugat \"listei cu defecte\", în primul rând pentru că de acolo de unde este privită zbaterea senzuală a predestinării, defctele, așa cum le știm, nu mai există!

Acum și despre micile nereușite: 1) \"apeși pe buton\" denaturează atmosfera de basm, pune piedică imaginației care, în acest context, resimte ca o intruziune acest duș rece al utilitarismului tehnicist omniprezent, banalizant, TOATÃ lumea apasă pe butoane. 2) O singură majusculă \"plantată\" la început nu se justifică la lectură: fie păstrai tot textul fără majuscule, fie le introduceai acolo unde ritmul indică noi începuturi: Femeile tale sunt cuminți/ Femeile tale sunt triste.../ De ce le-am face vreun rău? ETC
3)strict personal, this time- suna mai feminin spus \"sub gleznele albe de gazelă\", are și o ușoară asonanță...:)

o spun, la o adica, numai noile volume.

Dar, desigur, e imbucurator sa ne intalnim la cate un Gaudeamus cu vechile (? -more or less) cunostinte literare si sa ne comparam bornele poetice.

Ma surprinzi cum de reusesti sa monitorizezi, printre atatea proiecte, lansari si
tot ce tine de pulsul "vietii culturale" ce mai postez eu in vaul uitat al agoniei ( cam secetos, ce-i drept, in ce ma priveste)

Cand am vazut semnul in niciun caz nu ma asteptam sa fie din partea ta, molto grazie ( de altfel, nu ma asteptam sa mai vad stele pe pagina mea :))

ma bucur ca esti (omni)prezent; credeam ca te-au mancat camilele !

© H O S C H I

M-ai surprins (aveam chef sa citesc o poezie LUNGA, adica, bineinteles daca nu ma plictiseau versurile de inceput ale altor texte) si, in sensul asta poezia ta promitea. Cand colo, doar doua strofe...:)

Apreciez in primul rand redarea nu e la indemana oricui sa-l re-creeze pe Bulgakov (sau, pur si simplu ti-a iesit spotan)

In al II-lea rand acest fatalism nesperat al victoriei/reusitei artistice neintentionate: " Zi și tu, hai, zi și tu"

In al II-lea rand, it's nice seeing you changing the mood/ adica registrul conceptual; e prima oara cand te vad abordand -cu succes si , mai ale, nefortat- un alt registru decat cel la care m-as fi asteptat,

Abia astept sa-ti primesc incurajarile pe viitoarele mele texte de atelier, atunci (macar iti vei putea aduce aportul, sa nu raman cu admiratori necunoscuti)

Din pacte, nici nu prea am foarte multe.

Drum bun fara controlori!

mie imi place varza acra dupa icre negre (probabil ca e un hint la un "anticitat) pe care nu-l vei intelege dar daca tot ai comentat, deh...

Chiar am specificat (contrar a ceea ce ai interpretat dumneata) ca nu trebuie "să stai toată ziua în cur și să scoți pe gură numa chestii inteligente" ; trebuie sa te misti. Si chiar asa, NU e de-ajuns, :D asta e doar aparenta d-le Pop

Chiar avem /sau aveam/ nevoie de partea cuvenita de intuneric si discretia sa mai mult decat am fi crezut, nu? Lipsa odihnei aduce, implacabil, devastarea ( in genul apocalipsei din "I am legend") cu tot mai putine locuri de refugiu:

ploaia i-a găsit dincolo de toți pereții
nu a mai rămas niciunul să îi pese de întuneric

Intr-un cosmos depopulat, care-si continua insa ritmurile (nopțile polare sub-urbane) urmele umanitatii se inchid in ele insele; isi pastreaza Ne-intelesul, chiar daca si-au pierdut valoarea, odata cu disparitia interpretilor:

copiii și bătrânii și moaștele sfinților
stau drepți ca niște chibrituri umede

Orasul vazut ca o imprevizibila masa de pariuri pentru rulota frumosului (in toate aspectele sale, chiar si cele cu minus in fata)

Stii sa-ti tesi tapiseriile molcome in zarva contemporana!

piatra in forma de inima poate 9foarte bine) sa lipseasca; tulbura claritatea eterata a textului. Chiar daca e un efect intentionat (?)

E singurul lucru de scos, altfel nu ramane nimic de adaugat.

Luata ca figura geometrica, singuratatea are maxilarele bine infipte in palma oricarui inger; la ierarhiile superioare nu ma bag (s-ar putea ca sferele inalte sa nu cunoasca ce e singuratatea)

Asta e, Claudiu, multi nu gusta -si nici nu e obligatoriu!- un anumit tip de umor as in "like I care" :))

In rest, cred ca o sa modific subtitlul, Invataturi de la Nehalennia

NB. Numele provine de la cultul unei zeite antice (sec 2 BC) intalnit intr-o provincie olandeza, Groningen, sau Utrecht ceva, protectoarea calatorilor care traversau marea baltica ;)