Traian Rotărescu

am sa-ncep cu ce consider ca este de prisos: \"încă o cană cu cafea amară la 4 a.m.\"; \"încă o țigară pe pervaz \"- parca era o melodie a Didei Dragan asta cu tigara- \"la marginea dimineții\" ; \"unii intră alții ies\".

Dupa cum vezi, destule lucruri comune de care te puteai dispensa foarte usor. dar sa trecem si la partile bune :).

poate era mai bine să-mi fac o casă din nisip
să rămân lângă mare
să-mi scarpin în liniște tristețile
întrebările
singurătățile

Tu ai mai multe de scarpinat decat Mihai ( el alesese \"o omida burgunda\" ) Mi-a placut ideea de-a te insingura inconjurandu-te de singurataile stranse, ca de niste animalute credincioase ( nu pisici, ca ele sunt doar interesate, se prefac :)

\"colt de om\" spune si el multe despre partile din oameni care poate ca ar iubi aproape in ciuda \"intregului\"...ca tot citesc M-me Bovary.

\"mai simplu de-atat nu se poate\" :)

desi e laudarosenie, asta.

suna tare interesant..mai ales ca participa, din cate vad si tizul meu, D-l Cosovei :)

Daca vine si Felix, cine stie, poate vor indrazni si alti \"gagademicieni\" sa ia cuvantul...oricum e si de ascultat nu doar de speechuit.

Si eu care credeam ca textulii sunt \"masculii\" textelor...cand colo uite cine se-aduna: texte si textule. Carora le doresc in cartile tuturor autorilor, nu doar ale d-nului Pitu..casa de piatra!

Parere personala: daca d-l Pitu este balaurul care parjoleste (shown above) tu ai fi...pompierul care-i stinge palalaile :) calm si meticulos cu furtunul din dotare.

eu as fi trecut: \" să le spună că totul li se cuvine/
inclusiv războaiele mondiale. E mai de efect...:)

Si daca tot apar atat de des picioarele alea...

doar să-i arate
câtă nevoie aude el. Sa mentii pluralul.

Daca si mortii numara...inseamna ca inevitabil evidentele lor NU sunt fictive.

Si apoi ceea ce conteaza (chiar si ca presupunere) se aduna \"intr-o margine oarecare\"..care numai oarecare nu este :)

Toti aplicam strategii , mai ales smenarii sortii.

adica s-a facut scrum adevarul, dar a ramas cucuiul :)

Dureroasa Evrika ta.

Flory, probabil ca lipsa diacriticelor a dus la atelierizare.

E oricum putin probabil sa nu-ti fi dat seama in decurs de o saptamana, ca \"luceafarul eminescian\" statea neclintit in exact acelasi loc..si apoi el fixa pe oricine, deci numai tu te-ai autoconvins ca esti \"Catalina\" lui.

Si titlul scartaie rau de tot.

Multa spontaneitate in schimb, asta conteaza ca din ce-am citit nu mi s-a parut un scenariu fortat.

Deci...:) știai de la început că nu avem cum \"rezolva totul\". Nouă, oamenilor, ne lipsește eficiența detergenților sau agenților înălbitori. Este o caricaturizare a sloganelor comerciale care bântuie nestingherite societatea de larg consum.

Râcâiala aceea vrea de fapt să combine esențele fiecărui element enumerat (iarba, norii, vântul, castane coapte, liniște) distilându-le rând pe rând căci nu întâmplător spunea Jung apoi și de Botton că tot ce-i mai bun, ce visăm, ce absolutizăm încă nu s-a întâmplat ci aparține trectului (pentru mine
trecutul este mereu liniște)

Trecutul devine astfel depozitarul tuturor aspirațiilor despre viitor. Acolo își mențin fascinația asupra noastră; virtualități care ne momesc toată viața scăpându-ne printre degete.

Excelentă potențarea olfactivă \"mirosea tare ca piatra\" - sinestezie apelând la duritatea minerala pt a forma, consolidând, un lanț muntos al izului de brad.

Gestul lăsării bretonului nedat la o parte e cea mai sinceră invitație adresată cuiva pentru a trăi o viață în comuniune nebruscând și neimpunând nimic.

First!

bijuteriile simple produc cel mai puternic efect.

ori semitonul întru memoria
petelor de pe mâini de pe
spate

A iesit fain, se putea sa nu-mi atraga semitonul atentia? Insa e cam alambicata exprimarea care, volens nolens, localizeaza mainile in spate cand de fapt ai gandit versul (s-ar putea sa ma insel) \"...intru memoria petelor de pe spatele mainilor\".

Sau e vorba de pauza determinata de virgula inexistenta \"de pe maini, de pe spate\". :)

adica vorbeam de gesturi si toane ( la pl).

cat despre dezacord, initial scrisesem perle gri nu cuart.

Pana la urma îi dai sau nu perna acelui cineva, prezentat sub forma de virus? Fiindca se pare ca nu. Desi \"vine cineva sa-i imprumuti perna\" ea tot la tine ramane, aflam din final (voi scoate perna/ sa aleg cateva pene)

E destul de ciudat, fiindca e clar ca numai din cauza virusului care te-a determinat/ti-a inculcat respectivul comportament de a-i multiplica ventuzele in interiorul tau, cum actioneaza toti virusii veniti din exterior, ai inceput sa le desenezi INSA nu fiindca ar poseda o mare putere de convingere, vreo elocinta deosebita, ci din cu totul alte motive, nestiute, din moment ce n-a reusit nici macar sa te convinga sa-i imprumuti perna, asadar fiind aparent respins \"in prima faza\".

Lipseste un U - pieptului

Tocmai ca in cazul narcisismului dragostea patologica de sine nu e pusa in antiteza cu modestia.

Din contra, modestia este desavarsirea narcisismului, din pacate doar specuativ, fiindca, mi se pare, nu poate trece dincolo de \"stadiul partial\".

In majoritatea textelor mele (nu neaparat filozofice :) aleg echilibrul, simetriile, analogiile sau contrastele...doar am niste mjloace limitate la dispozitie.

Salut deschiderea ta catre asemenea dezbateri.

Nu zic nu, Claudiu.
Ca doar ai citit destula poezie...si apoi nu orice filozofie are tangente cu poezia.
Desi eu am propus categoria unor astfel de texte, decizia a fost a lui Radu.
Rezultatul..hmm ce se vede, hehe

Inteleg ce-ai vrut sa-mi spui \"sa poetizam\"dar sa stim si noi\" :)

©2007 ~granchius

O toamna este cu atat mai cuprinzatoare si omiscienta cu cat sunt mai multe si mai bogate in semnificatii franturile pe care le resimtim.

Caleidoscopul ( nu arsenalul!) meditatiilor si intuitiilor exista deja insa trebuie activat; nu e nevoie decat de simpla prezenta pe o banca \"in vazul lumii\" pentru ca intelesul unei trairi/stari universale se reveleze holistic \"după câteva zile miezul ei era un iris căprui/ care ne înghițea pe/ amândoi\".

Lumea scrutata prin lupa se inchide refractara investigatiei, numai misterul dragostei ( inclusiv absenta lui) metamorfozeaza atat spiritual cat si fizic ( cum bine observa Stefan)

Dupa amieze privilegiate in care ordinea temporala este dilatata aduc promisiunea unor noi descoperiri.

PS. Ascultai cumva black moon dance de Enigma :) ?

Șinele acelea invadează prea industrial, prea mecanic; prin ele actualitatea desțelenește spiritualitatea toscanei.

Sunt singurul termen prohibit din poezia ta, toate celelalte puteau fi întâlnite și pe vremea Renașterii.

Claritatea la care te raportezi este cea fulgerelor...mai mult e redata sub forma \"oaselor\" indicand insight-ul atins in pestera mistica.

Pt a trai aceasta experienta spirituala se porneste mai intai sovaielnic (mijeste bine mersul) initial nici o scanteie, nici o raza de lumina nu mijeste in intuneric. :)
Apoi apare indrumarea ghidului care da incredere \"pe aici se merge cu încredere\" fiindca era inevitabil parcursul initiatic, pelerinajul in inima muntilor, cei carora de la Zamolxis la Eminescu, Blaga si V. Voiculescu li s-a conferit un simbolism atat de bogat (preponderent soteriologic)

De la fosilele conservate, pietrificate (crocodilul si balena) mersul evolutiv atinge rafinamentul unei pieta ( chiar daca e vorba de formatiuni geologice stravechi...deja este clara ideea unei galerii)

Apoi elementul primordial al vietii, apa, capata semnificatia unei neintinari: la întoarcere
să nu plonjezi
în apa ce îți ajunge la glezne

NU sunt de acord cu imaginea monedelor, posibil sa fie implicat si Caron insa prea aduce cu Fontana di Trevi!

PS.Ti-as fi dat o stea dar conteaza mai mult ce ai punctat , spre descifrare, in poezie.

ultimul vers distruge tot edificiul