Traian Rotărescu

nu cred ca daca dai un search pe google nu vei accesa textele deja postate pana acum.

Ale clasicilor, desigur.

De ceva vreme, (mai mult de un an) biblioteca virtuala reprezinta , citez, \"un proiect inca in lucru\".

In acest rastimp, din cate stiu ( cu probe de domeniul evidentei :) aproape nimeni nu a putut posta texte...de fapt de la scandalul traducerii lui Francusc Grunberg...din Nietzsche.

Depinde si de timpul lui Radu, cand decide sa reactiveze aceasta facilitate ( deocamda nefunctionala membrilor cu nivelul corespunztar)..and, belive me I\'ve tried.

ESTE ALEGEREA POETULUI SA-SI SCRIE CUVINTELE CUM VREA - Mihai Tia

Sa scrie pe intelesul majoritatii fiindca oricat am vrea sau nu sa acceptam...realitatile geo-politice s-au schimbat de ceva vreme.

Parerea mea e ca Hose ar fi iesit mult mai castigat daca alegea ca varianta a titlulu ceva mult mai familiar ( totodata acreditat) ..ma refer la expresia internationala \"Think Tank\"

Sper ca nu esti, Doamene fereste impotriva globalizarii?

Nici nu ced ca ai putea fi, intrucat deja exista destule versiuni lingvistice ale agoniei ( de larga circulatie internationala)

Dar, prezumtia cuiva care generalizeaza subiectiv asadar fara alta diferentiere ( lasand la o parte istoria stiu si eu ce a insemnat Protectoratul lui Kiseleff) ;) presupunand ca majoritatea ar trebui din start sa fie de acord cu parerea emisa, mi se pare de-a drpetul exagerata.

Cu alte cuvinte \"omul\" Popa si-a permis cam multe

mai, tu ne faci pe noi ( inventatorii cosmosului :)), primitivi?

un titlu suspect, i-as zice. ( gulping for air)

Vezi tu, ceasul acela pare a fi, in dimensiunea poetica de dincolo de spatiul tridimensional, un orologiu pus in miscare tocmai de \"apa iute si rece de munte\"; semn ca nu degeaba a trecut vremea fiindca, in actualitatea prezentului alimenteaza doua mecanisme, nu doar pe cel preponderent emotional (începe să ticăie grăbit)

Desigur, orice acvariu este un un cadru limitat, \"spre capătul absenței noastre de acum\" o Re-creare a habitatelor acvatice din perspectiva estetica (gratia pestilor stralucitori). Jocul sentimentelor inchise in anotimpurile \"salbatice\" comparat cu baletul unor pesti aurii \"despicând întunericul în fante subțiri\".

Insingurarile contemplative identificate pana si \"in miezul pamantului\" imprumuta o claritate ansamblurilor experientelor trecute, limpezindu-le acuitatea, aidoma peretilor de cristal ai acvariului sau cristalinului ochilor.

Imbucurator ca ai inceput sa-ti concentrezi textele, chiar m-ai surprins, eram obisnuit cu poezii mai intinse decat cea de fata ( preferinta mea mergand intotdeauna catre texte concise).

Nu cred ca d-na Toma e corupatoarea gusturilor romanesti, ca e, care va sa zica, o Cleopatra a kitschului...dar daca asta ajuta la delimitarea pozitiilor estetice, atunci prezentul articol aduce o initiativa salutara, FARA ca macar sa-si fi propus acest scop...

Nu, amploarea la care s-a ajuns tot ar fi izbucnit daca colegii nostri ar mai fi inabusit-o, multa vreme. Curata contingenta. :))

Asa, fiecare-si varsa oful si uite prin cine s-au gasit sa-l \"reabiliteze\" pana si pe Dali ( de parca ar fi avut nevoie de asa ceva) si sa stigmatizeze o stare deplorabila de lucruri ( care insa fiind extrem de banoasa) castiga tot mai mult in popularitate, nu doar in mirificul Bucuresti.

E un scop in toate... a se observa cum agonia devine o arena a disputelor culturale cu reale implicatii.

Il stiu pe tipyl din stanga..e Sfinx ( pe care-l anunta Radu cu \"dinu pescariu\", el numindu-se andrei pavel.

Anyway avea Liviu Nanu un text super misto ( titluul + subtitlul se potrivesc de minune)



Blonda moare/ dar nu se preda.

Si, pentru mentinerea calitatii textelor postate, in general, toti membrii vigilenti ar trebui sa atraga atentia colegilor de site (bine, in cel mai bun caz, vorbesc doar de greselile flagrante).

Un spatiu lipsa nu ma va deranja niciodata, DACA nu-i decat el singurul \"contravenient\".

Referitor la typos-ul semnalat...data fiind conditia autorilor reuniti sub aceasi sigla, poate ca am omis explicatia de rigoare...\"Poezie.ro prin reprezentantii sai de-atunci se reunea...\" etc.

credeam ca te va deranja calitatea pozelor, bine, comparativ cu \"maimuta de matase\"...

Si apoi se creau obisnuintele ( de pilda cand ne salutam de la distanta, tacit, in drum spre club, fara sa schimbam un cuvant toata seara, doar pt ca recunoscusem amandoi un personaj dintr-un anturaj comun).

Era cineva dintre \"poetii amatori\".

Dupa primul festival de la Agigea, cand ai iesit pe locul doi dupa Silvia Caloianu, o actrita ti-a recitat o poezie, sper ca NU ti-ai retras-o...atunci eram convins ca dintre toti autorii tu vei ramane singurul pe care nu-l voiputea comenta..desi as fi vrut, ceva ma oprea.

Da, o perioada a amintitrilor, un jalon comun.

Imbatranesc si eu, ce sa fac.

Era o ambianta care se potrivea ca turnata unei fumatoare de \"Muratti\" in blugi ;)

Si apoi alternanta muzicala, nu stiai la ce sa te-astepti, unii plecau dupa 30 de minute, alteori se ramanea pana tarziu... de venit oricum veneai.

Mai am niste poze scanate din acea perioada.

Metaforic vorbind, sunt sigur ca ai gasit un castel din al carui balcon sa-ti lasi cositele sa creasca...melancolico.

Cum ar veni, prin prezenta ta pe dite-urile literare, lasi impresia asta, datorita stilului.

Ca tot autorul :) da-mi voie sa-ti multumesc pentru ca nu doar ai citit ci ai si retinut ceva pe gustul tau.

Ca dovada, \"semnul\" lasat.

Cosmine, de ce sa nu recunosc, m-ai surprins...Big time.

In primul rand...ti-ai axat luciditatea nu doar pe mistocareala ci pe idealul...femeilor \"inexistente\"...pari un Cioran sedus de ceea ce a fost.. i mean NO longer available (dar sper și rămîn amantul fidel al/ tuturor femeilor moarte din viața mea.) Conteaza ca INCA mai crezi.

Nu stau sa disec acest text meritoriu ( nu pt ca n-as putea, ci pentru ca prefer sa-mi pastrez, atat de rara spontaneitate pe care inca o \"posed\"...in ciuda preconceptiilor la adresa mea.. but enaugh about me.

Ramane paralela cu \" Lasati copiii sa vina la mine\"... scuipatul - generalitatea recunoscuta a fiziologicului...absenta rasului, care e declansat doar in momentele privilegiate ( ca o abandonare)... si ceea ce omiti lasand cititorilor sa-si imagineze singuri substratul..( de cate ori nu ti-ai inselat singur iubitele)

Tu inca speri deci n-ai abandonat.

Oricat de ascutit e clestele de unghii.

Nu strica putina atentie ( macar pt limba romana)

1) celelalte

2) identificare

3) descompunem

4) sa ne desompunem.

In rest numai de bine...regret a incarca mailul autoarei cu aceasta atentionare adresata unei terte persoane ( sunt convins, bine intentionate dar care-si permite o mult prea mare larghete a greselilor de ortografie.

©2007 ~wuwejo

Trebuie sa recunoastem ca majoritatea agonistilor sunt mai in elementul lor cand e vorba de poezii nu de eseuri.

Da intr-adevar incercam sa-l prind pe Gustave cu ocaua mica :) de ce Doamnele sa se-aleaga doar cu \"efemeritatile\" iar \"conceretele\" sa incapa doar pe mana Domnilor?

Spune si tu!

Din partea ta, stefane nu am nevoie de stele duble.

Ca in reclama aia cu..nu stiu ce card ...e de citi si de \"dat cu zaru;@ din partea iecaruia, desigur

ma bucur ca ti-a placut.

De altfel atunci cand citesti nu critici, retraiesti, asta-i placerea.

ma si compromit daca recunosc ca de-abia la varsta mea inaintata , hehe

am sintetizat conceptia despre femeie ( nu la anvergura acestui roman).

Sigur ca NU mai putem trai efectiv asa cum s-a facut atunci, ce ne ramane \"de facut\" :) este macar sa intelegem ce-a fost, sa ne dam seama cu mintea de-acum...doar pt asta exista eseurile, Mihai.

Zic eseu, desi e mai mult o nota de lectura, prilejuita de recentele impresii, un fel de moft, initial.

O risipa de ploi calculata, de fapt, nu cumva sa ramana nefertilizate vreuna din cele 100 de iubiri, la randul lor determinate de acelasi numar de bluze, unde se regaseste acelasi element lichid (ca un lichid volatil, vanilie și caramel) i-am putea spune...circuitul iubirii in natura (poetica) :)

Nu sunt de acord, ca si Claudiu, cu \"sangele de reptila\"; reptilele NU se bronzeaza in viata lor..doar absorb cantitatea de energie calorica necesara...altfel mor prin supraincalzire.

E un mare eveniment pregatitul omletei, se vede ca inca nu te-ai deprins cu asemenea preparate...SAU poate ca era doar unul din numeroasele pretexte (de data asta amanat) de a trimitecuiva un mail...e semnificativ, totusi, ca-l anunti de aceasta absenta aici, in text. :)

Ai 30 de ani si aceeasi strofa parca infatiseaza un tablou de Vermeer- o piata aglomerata, de unde se aud cantece, corabiile caracteristice oricarui port olandez, panerele cu mere, zambete prin multime... totul venind, desigur, din trecut.

Multe mai stii, tocmai pentru ca nu ai putut repara conditia \"fiintei\" terestre, sa nu uitam ca pana si Icar, supravietuind aici, JOS, devine \"un Icar bolnav\".