Traian Rotărescu

Angela, corecteaza te rog, \"sorbesc\". E de-ajuns sorb. Hmm si nici rasaritul \"din ochi de luceafar\" nu ajuta poemului. subtitlul imi indica \"mamele sunt carnivore\"...

In rest, interesant cum descompui miturile arhetipale in \"pietricele\" din ce in ce mai mici :) de parca inca de la inceput, desi monolitii asezati strategic se sfarama, trecerea trebuie sa ramana in continuare \"inchisa\". Atat pt Adami cat si pt Eve.

Mamele trebuie sa continue aceasta permanetizare a renuntarii care se degaja; fiindca destinul (procreatia) lor asta implica.

din \"MuZeu\"

Ai uitat tastatura pe lb romana :)

Tie ti-ar sta bine c-o palarie vanatoreasca, din aia cu pene si brosa, ochind cu arcul versurile nereusite.

Dintre toate notitele, de final sunt cel mai atasat; am stat mult (mult, in ce ma priveste;) sa-l aleg. Chiar merita sa fie acolo si e bine ca l-ai simtit.

In rest...fiecar epoate adauga cate ceva.

de ce dragon si nu balaur?

Titlul ma duce cu gandul la rezonante europene insa continutul e orientat catre filosofia si spiritul oriental, asiatic. Bine, n-am citit celelalte Burgundii, nu stiu unde li se va opri numarul...dar parca fibrele tapiseriei nu prea se imbina.

am scapat de=o \"in jur\" atura! :)

minimum minimorum. Prea era evident, citit cu voce tare inceputul buclucas

Liviu Nanu- din strofa a doua, am incercat sa elimin \"mireasma\", care m-a dovedit totusi, impunandu-si prezenta. Desi NU e cazul sa-l pastisez pe colegul de site Doru Iconar, am senzatia ca putina candoare nu strica, mai ales intr-un pastel, de aceea ecit modificarile nespuse dar sesizate de nasul tau poetic ascutit.

Adriana- eu ma reintorc rar la suculentele radacini ale poezii traditionale ( ca filon emotiv, nu si compozitie). Deci... toamna e de vina! :) Oricum, te consider (chiar voiam de multe ori sa-ti spun, insa l-ai amintit prima) o continuatoare a poeziei lui Blaga, se pare ca v-ati ales aceleasi \"zari\".
Gadilatul apartine greierului, suna oricum mai disonant \"m-a furnicat un greiere in palma\".

Andrei- Finalul ma reprezinta, stii la sfarsit o infuzie sui generis, dincolo de atmosfera indusa peisagistic. Cum spuneam si d-lui Nanu, am citit atat de multe texte axate pe \"rapsodiile de toamna\" incat a trebuit sa-mi inving destule dubii ca sa postez textul.

Coditele cu eternele fundite nu prea au ce cauta in briefingul asta...insa melcul ajuns acasa imbatat de reverii, incununeaza audacieusement, printr-un periplu interzis,inelul descantat. De parca cochilia s-ar transforma, in aceasta mitologie de basm, intr-o fermecata piatra pretioasa!

Dupa toata aparentele, avem de-a face c-o Lolita veninoasa! - desigur, nu e vina ei, ci a descantecului...asadar o vina nemeritata de care trebuie sa scape
De aici dezideratul uitarii, numai ea ar asigura revenirea la o conditie nealterata. Dar de conditional optativ nu se scapa, de altfel o lipsa, o foame sentimentala genereaza intreaga poezie.

Ai creat un mediu extrem de propice dezbinarii. Se profileaza abandonul, scufundarea patimasa intr-o extatica traire ravasitoare, pe cale sa destrame paginile cuminti ale jurnalului, ACUM cand e pe cale sa se-ndeplineasca, depasind ambianta confesiva.

Finalul arcuit in suspensii, propaga o tacere incarcata de inepuizabile semnificatii, continua vraja dincolo de \"mai tarziu\" : sa...sa...sa...

Pe dumnealui l-am gasit lafaindu-si oscioarele in muzeul bardo (tunisia)> Avea acte-n regula de fost si actual cartaginez...you know, like a truly ex-believer of Tiamat... da\" se pare ca nu i-a priit devotamentul.

\"aici, pentru că poeților li se permite modelarea cuvântului și sensului acestuia atâta timp cât acesta produce efecte literare, sărutul semnifică acțiunea de a consuma praful alb care are efect halucinogen

Din fericire, acum nu mai trebuie sa ne spargem capetele, cautand abstrusele sensuri ale nucleelor ideatice. Bine ca, in marinimia sa, autoarea a binevoit sa ne lumineze, oferindu-ne conventia hermeneuticii sale. (ce-i drept una cam psihedelica)

1. Sărutul e decorat cu armă albă. Deci actiunea de-a consuma narcotice este premiata cu ea insasi ( stupefiant, de-a dreptul!)

2. Starul nationalei, nimeni altul decat ultraceebrul Adi Mutu, isi exersa tehnica \"sarutului\", intre antrenamentele la Chelsea si \"Idiotul\" dostoievskian fara macar sa-si dea seama. Ma-ntreb ce se intampla cu injectabilele, le-ai omis din ecuatie?

3. Din moment ce sunt atat de pupaciosi, milioanele de toxicomani ar merita o alta denumire, mai blanda, mai putin radicala, potrivita naturii lor, cert orientata, conform parerii tale, catre un gest suprem de afectivitate. Chiar daca indreptata catre propria autodistrugere, ca de, cu neantul nu-i de glumit!

4. Si acum, la final, (sărutul tău lasă urme albe) marea dezvaluire: cine-a lasat acele urme? cocaina, mescalina, opiumul, hasisul, LSD-ul???

Am nimerit-o, sau nu?

Foarte pe scurt: admir severitatea incapatanarii (deși poate ar trebui să te cred uneori/ și să tac dându-ți dreptate) si concizia finalului (iar asta îmi este cu siguranță/ îndeajuns) Nu ma asteptam sa gasesc un text redus drastic ca dimensiuni, comparativ cu ce ne obisnuisesi. Bine c-ai pus mana pe foarfeca!

poti sa te superi dar sunt obiectiv.

Nu incercm sa fiu ironic, ci doar sa va comentez.

Ironia este a custii falfaind ca o mantie de carne.

Am aratat si ce anume mi-a atras, nefavorabil, atentia dar se pare ca nu era cazul sa incep, din moment ce nu sunteti dispus sa va sustineti indoielnicul punct de vedere.

Daca nu faceti fata parerilor in care nu vi se canta in struna, fiindca inaitea mea comentatorii nu va criticasera, mai bine opriti sirul comentariilor, veti fi, in consecinta, mult mai linistit.

ți-am simțit cântecul, mantie de
carne învăluindu-mă
ca o cușcă...

Foarte departe de imaginea ïnvaluirii cadrul rigid al unei custi (inclusiv toracice) cadru care isi decupeaza pana si proiectiile propriilor umbre.

Nici macar daca, sa zicem, gratiile custii ar incepe sa se topeasca, capatand maleabilitatea cerii, pana la mantie mai e cale lunga.

Cine ar accepta, totusi, versurile de mai sus ar trebui sa se gandeasca la o cusca de carne, corespunzatoare mantiei...

Doar daca va identificati cu respectiva cusca urmand a fi acoperita de esarfa unui iluzionist, caz in care comparatia cade.

Stiind ca in cele din urma pedeapsa tot vine (pede poena claudio) Liviu Nanu, ospitalier din fire, o astepta de mult insa se așteaptă sa fie batut de \"degetele ploii\"\" nu de cizme mineresti sau ghioage ghintuite. Are oroare de grobianisme, vrea gadilatura, tuseul mladios, cand precipitat cand catifelat al ploii peste geamul constiintei lui.

E o dovada de mare curaj sa incorporezi contextului o altfel ditamai banalitatea in fata careia 99,99% dintre poeti dau bir cu fugitii.

Dar riscul merita asumat, dupa cum se vede.

Adriana, imi place zestrea ascunsa-n stomacul de balaur (zestre gasita de cititor dupa ce despica jivina) insa, ca de obicei, am sa incep cu
unele mici sugestii pe care le-as opera eu, nu trebuie sa le consideri \"indreptari\" vzand editarea textului.

-înțesată de puricii fricii. Asonanta prea comprimata, cam scrasnita. Un delay ar merge: intesata de purici AI fricii...hmm, nu stiu de ce dar \"dintii tociti\", constructie identica, nu mi-au atras oprobriul :) Suna mai firesc.

-repetarea \"limbilor rosii\" iarasi e cam de prisos. creaza confuzie. Se pot interperta ca apartinand haitei dar si femeii careia i te adresezi care, presupun ca nu e o vrajitoare, gorgona sau un mutant cu mai multe limbi. daca vrei sa le pastrezi atunci, INAINTE de verbul \"cauti\" care deschide
urmatorul episod al derularii textului, atunci: o haită de lupi cu limbile roșii/ atat de rosii.

-ori cauti un om o privire de om o tăcere de om. Un singur om e suficient, fiindca privirea si tacerea îi sunt atribuite, derivand din primul termen al enumerarii: sa cauti un om, o privire, o tacere.

-deși știi/deși știi foarte bine. Iarasi o tusa prea groasa. Mergi pe urmele lui/ cu toate ca stii foarte bine.. etc

- praful departarilor si catusele pe glezne, daca le-ai elimina, nimeni nu le-ar simti lipsa.

Ce-i de-a mirarii e ca stapanesti foarte bine tehnica repetitiilor, dupa cum o arata finalul, doar ca o folosesti unde nu e ceruta. Las-o in punctele vitale, unde se concetreaza atentia.

poate trece Dumnezeu pe acolo

poate trece un om

poate trece
un tren

PS. Nu ma cred un sfant George :)

COPIII...

I am so ashamed

Leonard- Un eseu este ceva spontan de asta ne si apucam de ele , nu inseamna ca am intocmit dintr-o data codul lui Hamurabbi. Nu inseamna nici macar ca ESTE adevarat, dar ce-mi place este imboldul initial, first step of the path. Dupa care putem reveni fiindca poteca a fost deja batatorita de alti pasi. In cazul tau, de o stea :). Multumesc.

Maria- STIU ca am abuzat de aspectul grafic ( dar daca nici eu nu sunt lamurit, cu atat mai putin am pretentia sa servesc lectii altora) Absurdul e din cale afara de seducator la orice varsta. Copii chiar cred in el, nici macar nu-l considera absurd.

Noemi, 3-rd time. ...si cand ma gandesc ce soarta cruda le pregatesti eschimosilor ( scuze, nu am retinut numele exact al tribului) pregatindu-le sa le introduci un troian in notiunea lor asupra doliului. Alb, la ei, care va sa zica.

Paul, sunt de acord cu tine: functia ramane neschimbata, nu stiu ce anume o creaza, ab origines, am analizat doar instrumentarul failibil al denumirilor. Fiindca \"daca n-ar fi nu s-ar povesti\" asadar nici deforma. Ceea ce noi luam de-a gata nu ne apartine. De aceea mai bine sa le lasam, notiunile neatinse, altfel...vom avea un Babel multiplicat. Da, argumentul tau expus in comentariu lamureste multe, mie mi-a scapat. Subinteles sau nu trebuia introdus.

Ioan- Vad ca va ludicul este din cale afara de apetisant pentru tine. Si nu numai, Caragiale sa traiasca!

* Am raspuns tarziu fiindca am fusul orar dereglat si rau de avion, iar intre timp nu am avut nici acces la net. In fine, i\'m home.

Nici mai mult nici mai putin decat fraza finala.

Care \"dadea\" si titlul...insa m=au zapacit copy paste-urile.

Nu mi-as fi dat seama ca e incomplet daca nu ma comentai, mersi.

De aceea fiecare intelege ce vrea.

Indiferent daca \"permit sau nu comentarii la acest text\".

...degajata precum fluturarea unei pensule japoneze caligrafiind o ideograma, miscare extrem de benefica mai ales in aplicarea rimelului ( desigur in proportia cuvenita, nici prea gros nici prea subtire) pe surorile - dupa nume!- genelor in cauza.

Epigrama merita mai mult de-o stea.