Love letters

\'Cine să mai aibă curajul
de-a scrie, lăsându-și sufletul
să baleteze pe hîrtie
în fața
celuilalt?\'
cred ca mai sunt cativa dinozauri, ca sa zic asa, care mai apreciaza o scrisoare pe suport de hartie:). eu sunt un astfel de dinozaur, si mai am chiar si acum niste vestigii timbrate care au locul lor in sertarele mele. imi mai atrag atentia din cand in cand, ca niste amintiri care se respecta:). e mult mai viu contactul acestor scrisori cu sufletul expeditorului decat prin mail. ce este adevarat este ca nu se mai trimit astfel de scrisori. dar, cine le mai are, e bine sa le pastreze. ca si mine.
ziua buna

Stiu ca mai exista unii agonisti care se revendica de la nenea Voltaire (autor a peste 250.000 mii de scrisori)

In virtutea acestui fapt, se poate considera ca le-am scris o dedicatie indirecta fiindca vestigiile mele epistolare s-au risipit.

Sigur că da, Traiane, sunt și eu o dinozauriță din asta care păstrează scrisori. Ce oameni, ce timpuri!
Cam ciudat felul tău de a scrie poezie, unic in felul lui, insă. Scrisori in hambarele de rezervă, asta îmi plăcu.

ar fi hazardat sa afirm ca avantajele ciudateniei poetice precumpanesc asupra gradinilor sentimentale continute in scrisori; asadar apartii si tu acelei \"tagme\" a baletistilor sufletului ;)

Hambarele imaginative contin vise, eventual ocazionate la randul lor tot de scrisori, imaginea gasita traduce exact intentia mea poteantand nivelul strict textual.

(ma bucur c-am pus gheara pe ea!)...just to share it.