Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Statuile durerii

1 min lectură·
Mediu
Șuieră vântul, înghețul …
Aici, în marginea lucrurilor,
stau – turmă de pripas – statuile durerii ;
încrâncenate, mute, cu ochi întrebători de piatră,
s-au adunat în noapte la focul meu din vatră.
- Ce vreți, statuilor ? fără vreo teamă-am întrebat,
știindu-mă vegheat (de la o vreme,
sunt cu statuile-mpăcat ).
Nici un răspuns, doar vântul spulberând pustia…
S-o mângâi doar, am încercat pe una,
dar brusc ți-ngheață degetele,
apoi se-nvinețește mâna
și sângele împovărat se zbate spre alte vaduri.
(volumul \"În acte, ești viu\"-2001)
022982
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
86
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Traian Calin Uba. “Statuile durerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/traian-calin-uba/poezie/204748/statuile-durerii

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@liviu-nanuLN
Liviu Nanu
Interesant dialogul tău cu statuile, am și eu o poezioară cu o statuie, deși discursul e altul acolo, răceala lor e punctul comun.
0
@traian-calin-ubaTU
Traian Calin Uba
Mulțumesc pentru comentarii, Liviu. Lăsând statuile la o parte, cred că între poezia ta și a mea exista anumite similitudini: gustul teatralității, pirueta discursului, (auto)ironia, sângerarea parodică (în cazul tău, cu deschidere spre umor) și sarcastică (în ceea ce mă privește, cu deschidere spre satiră).
0