Poezie
Statuile durerii
1 min lectură·
Mediu
Șuieră vântul, înghețul …
Aici, în marginea lucrurilor,
stau – turmă de pripas – statuile durerii ;
încrâncenate, mute, cu ochi întrebători de piatră,
s-au adunat în noapte la focul meu din vatră.
- Ce vreți, statuilor ? fără vreo teamă-am întrebat,
știindu-mă vegheat (de la o vreme,
sunt cu statuile-mpăcat ).
Nici un răspuns, doar vântul spulberând pustia…
S-o mângâi doar, am încercat pe una,
dar brusc ți-ngheață degetele,
apoi se-nvinețește mâna
și sângele împovărat se zbate spre alte vaduri.
(volumul \"În acte, ești viu\"-2001)
022.991
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Traian Calin Uba
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Traian Calin Uba. “Statuile durerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/traian-calin-uba/poezie/204748/statuile-dureriiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LNLNLiviu Nanu✓Interesant dialogul tău cu statuile, am și eu o poezioară cu o statuie, deși discursul e altul acolo, răceala lor e punctul comun.
0
TUMulțumesc pentru comentarii, Liviu. Lăsând statuile la o parte, cred că între poezia ta și a mea exista anumite similitudini: gustul teatralității, pirueta discursului, (auto)ironia, sângerarea parodică (în cazul tău, cu deschidere spre umor) și sarcastică (în ceea ce mă privește, cu deschidere spre satiră).
0