Mea culpa

Cum să-mi omor timpul
în acest tren personal care de-abia se târăște
(mai mult stă decât merge)
din final în final ?

Cultura – doar o podoabă a ranei...
Viitorul – nu există...
Trecutul – revoltă și anxietate...
Prezentul – o bucată de slănină râncedă...

Caut intimitatea protectoare a lui Dumnezeu,
dar monologul interior
pe care i-l adresez
începe, umil, în loc de „Tatăl nostru”,
cu „Onorată instanță”…




(volumul \"Tifla\" - 2004)