Poezie
Ars amandi
părinților mei
1 min lectură·
Mediu
Morții mei
sunt singurele personaje în întregime pozitive
din viața mea.
În raport cu ei, ranchiunoasa memorie nu mai funcționează
cu rigoarea unui aparat de măsură și control
pentru intensitatea sentimentului, tensiunea conflictului, frecvența căderii…
Ca să fiu admis în distinsa lor societate,
trebuie să deprind de la ei
manierele acestei ars amandi :
nu vin în vizită decât atunci când sunt doriți,
vorbesc prin ceea ce nu spun
și, mai cu seamă, știu când să se retragă –
în cel mai plăcut moment – ,
lăsându-mi ca arvună
parfumul lor seducător : “Je reviens”.
(volumul \"Tifla\" - 2004)
sunt singurele personaje în întregime pozitive
din viața mea.
În raport cu ei, ranchiunoasa memorie nu mai funcționează
cu rigoarea unui aparat de măsură și control
pentru intensitatea sentimentului, tensiunea conflictului, frecvența căderii…
Ca să fiu admis în distinsa lor societate,
trebuie să deprind de la ei
manierele acestei ars amandi :
nu vin în vizită decât atunci când sunt doriți,
vorbesc prin ceea ce nu spun
și, mai cu seamă, știu când să se retragă –
în cel mai plăcut moment – ,
lăsându-mi ca arvună
parfumul lor seducător : “Je reviens”.
(volumul \"Tifla\" - 2004)
023999
0
”Je reviens” e o bibliografie întreagă.
Arvuna poetică ar fi fost valabilă și fără ”În raport cu ei”, ”ca să”, ”decât”, ”mai cu seamă”.
Spațiul poetic fragil(între cerebralitatea subliniată cu aldine și reperele din titlul celebru) intensifică sentimentul de naufragiu spiritual și ”plus rien n\'est comme avant” pe malul dincoace...
Dedicația cred că e prea evidentă, dar luciditatea prea dureroasă contrabalansează...
Cei care am pierdut recent pe cineva drag citim în rapel, conform indicațiilor extrem de atente(subtitlul, cuvinte de legătură multe, sublinieri).