Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Indicatorul

1 min lectură·
Mediu
Potecile, toate, sunt înghițite …
Vântul spulberă zăpada,
îngrămădind troiene tot mai mari, la răscruce …
Totuși, indicatorul încă se mai zărește :
un stâlp vertical, înfipt în pământ,
și, către vârf, în formă de cruce –
săgețile orizontale, inscripționate.
Scrisul, însă, nu se mai vede ;
peste cuvinte-a plouat, a nins, s-a prins gheața …
Cine să elibereze cuvintele salvatoare ?
Doar un rătăcit, cu-adevărat disperat,
a cărui viață depinde numai și numai de-aceste cuvinte,
lipindu-și trupul în viscol de stâlpul indicatorului,
cu brațele larg desfăcute, ocrotitoare, deasupra scrisului,
ar putea topi gheața de pe cuvinte,
în căldura acestei îmbrățișări –
una cu crucea.
(volumul \"Tifla - 2004)
012376
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
109
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Traian Calin Uba. “Indicatorul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/traian-calin-uba/poezie/1807551/indicatorul

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@albert-catanusACAlbert Cătănuș
unde aflăm că avem un indicator vechi și bătrân peste care s-au așternut zăpezi și ploi. sau cum ar spune un mare filosof: adevărul se află la capătul drumului, în speță indicatorul de circulație din text. la urmă mai băgăm și niște gheață peste cuvinte, o cruce, un rătăcit și publicăm poezia la ziar, să afle toți că și eu scriu poezie.
deci, asta nu e poezie, e istoria unui drum de țară cu un indicator de pe care s-au șters literele. eu am spus-o mai mișto, nu? :D
oarecum amical
0