Poezie

Indicatorul

1 min lectură·27 octombrie 2008

Mediu

Potecile, toate, sunt înghițite …

Vântul spulberă zăpada,

îngrămădind troiene tot mai mari, la răscruce …

Totuși, indicatorul încă se mai zărește :

un stâlp vertical, înfipt în pământ,

și, către vârf, în formă de cruce –

săgețile orizontale, inscripționate.

Scrisul, însă, nu se mai vede ;

peste cuvinte-a plouat, a nins, s-a prins gheața …

Cine să elibereze cuvintele salvatoare ?

Doar un rătăcit, cu-adevărat disperat,

a cărui viață depinde numai și numai de-aceste cuvinte,

lipindu-și trupul în viscol de stâlpul indicatorului,

cu brațele larg desfăcute, ocrotitoare, deasupra scrisului,

ar putea topi gheața de pe cuvinte,

în căldura acestei îmbrățișări –

una cu crucea.

(volumul \"Tifla - 2004)

012.382

Despre aceasta lucrare

Autor: Traian Calin Uba
Tip: Poezie
Cuvinte: 109
Citire: 1 min
Versuri: 18
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Traian Calin Uba. “Indicatorul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/traian-calin-uba/poezie/1807551/indicatorul

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

AC Albert Cătănuș✓28 oct. 2008

unde aflăm că avem un indicator vechi și bătrân peste care s-au așternut zăpezi și ploi. sau cum ar spune un mare filosof: adevărul se află la capătul drumului, în speță indicatorul de circulație din text. la urmă mai băgăm și niște gheață peste cuvinte, o cruce, un rătăcit și publicăm poezia la ziar, să afle toți că și eu scriu poezie.
deci, asta nu e poezie, e istoria unui drum de țară cu un indicator de pe care s-au șters literele. eu am spus-o mai mișto, nu? :D
oarecum amical