Sunt om.
Frunză veștejită,
strvită de-o copită,
de ciută speriată,
ce fuge,
de foamea ce arde
în ochii de lup.
Picur de rouă,
pe un firav fir de iarbă.
Lacrimă
Mi-am închis gândurile,
altfel își luau zborul
și-aș fi rămas fără ele.
Îmi spun că tu le chemi,
dar nu le cred,
sunt în stare de orice.
Am închis ochii,
mă
Cetate.
Ziduri reci.
Culoare întortocheate.
Zabrele.
Miasme de beci.
Foșnet de singuratate.
Statui.
Priviri de gheață.
Fântâni secate.
Picturi.
Frânturi de
Stau pe o creangă de cireș
și-i șoptesc unui brotăcel , incredibil de verde:
- Uneori totul pare greșit.
-Oac, oac. În curând va ploua.
-Ce mizerie.
-Are să se vadă
Lumea-i ciudată,
nu înțeleg,
unde să caut
ce să aleg.
Oare-s de preț,
banii ,puterea?
Ce e iubirea?
Ce e durerea?
Lumea-i ciudată,
dar știu ca sunt,
o adiere din Marele Vânt,
picur din
Sunt ultimul Deceneu,
imi am salasul in vechea Sarmisegetuza,
avut-am mentor-initiator,
batranul lup cu ochi de foc si urlet salbatic
ce bntuia odinioara plaiurile dacilor.
Tristetea și
