Poezie
Eu și marele dragon
1 min lectură·
Mediu
Sunt om.
Frunză veștejită,
strvită de-o copită,
de ciută speriată,
ce fuge,
de foamea ce arde
în ochii de lup.
Picur de rouă,
pe un firav fir de iarbă.
Lacrimă prelinsă,
pe pleoapa Marelui Dragon.
-Parinte nenăscut,
idee de-nceput.
Trimite focul răsuflarii tale,
să ard,
sa fiu iar fum purificat,
în lumea nelume a viselor de copil.
Salvează, biet suflet blestemat,
de a sta închis în bobul de materie.
001.318
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tomescu Robert
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 69
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Tomescu Robert. “Eu și marele dragon.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tomescu-robert/poezie/13932111/eu-si-marele-dragonComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.