Adu-mi din pustiu trupul tău de nisip
ca o mostră a timpului
spiritual
lasă-mi peste ochi
pături de bumbac să ia foc
un colț de suflet
incinerează
două găluște căci viața e plină de
În zadar fără iubire
se nasc diminețile peste noi
de doi bani are palma plină
cerșetorul, lîngă el trecătorii
cu bani se duc mai departe,
ajung și trec
pe lîngă o catedrală
tăcerea lor
Dimineața îmi duc mîna la gară
să fie sașe, fie ceasul tău
oricum ceasul îmi scotea ochii cu limba;
de nevoie în nară
cocoșul anunța în stație
că doi pasageri
vor urca în aceeași vacă
Intenționat plasez ideea modernității în contextul actual, fără apelul
la celelalte denumiri pe care le revendică făuritorii ei. Deși nu
stăpînesc dibaci sensurile fenomenelor ei, am preferat
