Poezii

Adu-mi din pustiu trupul tău de nisip ca o mostră a timpului spiritual lasă-mi peste ochi pături de bumbac să ia foc un colț de suflet incinerează două găluște căci viața e plină de

În zadar fără iubire se nasc diminețile peste noi de doi bani are palma plină cerșetorul, lîngă el trecătorii cu bani se duc mai departe, ajung și trec pe lîngă o catedrală tăcerea lor

Dimineața îmi duc mîna la gară să fie sașe, fie ceasul tău oricum ceasul îmi scotea ochii cu limba; de nevoie în nară cocoșul anunța în stație că doi pasageri vor urca în aceeași vacă