TAtodor adrian
Verificat@todor-adrian
arad
„Fiecare poate sa spuna un adevar in prostia lui”
Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre…
o tresarire la aceasta scrisoare.....pt ca intr-un final fiecare dintre noi a avut parte de asa ceva,nu?o scrisoare,pot spune universala,din moment ce iubirea e un sentiment universal.o confesiune dureroasa in care trebuie sa iei o decizie.....\" Si nimic nu se va schimba...eu voi fi in continuare eu , tu vei fi tu. EU si TU nu am fost niciodata\"-un adevar crud.....in concluzie o iubire fictiva.felicitari
Pe textul:
„Scrisoare" de B-Ela
0 suflu
Context