Poezie
Eroziunea cuvântului
1 min lectură·
Mediu
Frumos grăia cândva poetul,
Și ce-a rămas acum din el
Privește-n gol, și epitetul,
Iar incultura-i un flagel.
Își cer copacii înapoi
Dreptul de-a fi stăpâni pe cărți,
Și foile-au iscat război,
Dorind, în taină, a fi hărți.
Cuvintele-s contrariate,
Neînțelegând ce s-a întâmplat,
Iar titlurile-s radiate
De un sistem manipulat.
Se vând idei pe bani mărunți,
Și gândul moare cenzurat,
Sub girul unor false frunți,
Adevărul e îngropat.
Se scriu tăceri în loc de glas,
Și literele cer iertare,
Că n-au putut, în al lor pas,
Să spună tot ce încă doare.
Dar oare cine mai adună
Din cioburi sensul risipit,
Când mintea-n sine se răzbună,
Iar gândul zace obosit?
Iar peste tot ce s-a pierdut
Va crește rece, neștiut,
Nu șoaptă, nu cuvânt, nu drum —
Ci veacul nou de după „acum”.
0017
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Tipsie daniel constantin. “Eroziunea cuvântului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tipsie-daniel-constantin/poezie/14201817/eroziunea-cuvantuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.