Poezie
Monologul unei despărțiri
1 min lectură·
Mediu
La ușa ta n-o să mai bat
Și nici nu mai întreb de tine;
Tu ești al timpului păcat,
Venit să ardă tot în mine.
Ai fost cândva tot ce aveam,
Dar te-ai îndepărtat de mine,
Căci pare că eu nu serveam
Jocurilor tale meschine.
Ai ucis tot ce era pur
Și-ai transformat tăcerea-n rană;
Tu, demon dintr-un timp obscur,
Ce-ai otrăvit orice icoană.
Voi arde pozele cu noi
Și amintirile comune,
Și voi îngropa în noroi
Respectul dintr-un timp anume.
Nici n-am să privesc înapoi,
Căci totul a fost doar minciună;
Nicio secundă n-am fost „noi”,
Ci doar eu singur în furtună.
Acest poem e-un monolog
Al unui suflet plin de ură,
Ce l-ai ucis, lăsând zălog
Un zâmbet fals și-o semnătură.
005
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Tipsie daniel constantin. “Monologul unei despărțiri .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tipsie-daniel-constantin/poezie/14201428/monologul-unei-despartiriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.