Tinca Mihai-Paul

E genul… E genul de femeie adorată E ceea ce visezi de când te naști E-acea ce face orice plată E ceea pentru care gura toată-ți caști. E genul minunat de creatură E dulce, lungă,

Faceți urme (colind) Pe zăpada așternută ca o binecuvântare Faceți urme dragi creștini, Colindându-ne, pe rând, pe fiecare Faceți urme, de dragoste plini! În aprig frig, dar cu căldură-n

Egoism întunecat Lasoul greutăților adânci a trebuit să cadă: -Eu sunt de vină pentru păcatele mele! Răbdarea ș-egoismul nu au aceeași spadă, Mândria cu smerenia-s pământ și stele!

Mi te imaginez Când soarele se dezbracă de raze, Când roua se-ascunde umilă în frunziș, Mi te imaginez în crunte ipostaze Iubindu-ne demențial, în ascunziș... Când plânge cerul cu ploile

Ghiocelul trist Ghiocelul trist stă pe tarlale Pe pătura de frunze moarte, Visând la viorele goale Și la raze calde, calde foarte... Un cărăbuș în trecere l-a salutat, Sorbit de frumusețea

Dorința ciufulită Sărutul tău de dragoste profundă Îmi mișcă toate simțurile-n mine Vreau să-ți rezist și-n cea din urmă rundă A binelui ce naște și mai bine! Presar secunde peste-al meu

Foamea de paradis Păsările vorbesc cu Dumnezeu Mai mult decât o fac eu în rugăciune... Deși aș rage de durere ca un leu Soarele din mine încă, nu apune... Trezit de ciripituri în potop

Un gînd simpatic Când crengi fără de frunze Îmi fac umbră tristă Adun răbdare peste buze Și lacrimi în batistă... Sărac, lipsit de vlagă, nebun Alerg ca iepurele noaptea, Replica la ce

Secunda splendidei ofilite Splendida ofilită se-așează lângă mine Încearcă să m-aprindă cu mirosul de stamine, Mă pupă cu petala roșie, iar cu sepala Mă-mpunge, iar nu scap, o să mă ia

Perioadă neagră N-am ieșit de patru zile... Nu știu de ce n-am chef... Doar ca să vizez îmi vine Îmi permit, încă n-am șef! Beau un șpriț rece și dulce Femei n-am, nu-mi trebuiesc... Zic o

Visare veselă Într-o visare veselă, pluteam împăturit Parcă de petalele unei hortensii vetuste... Iar tu-mi dădeai sfioasă, sărutul aurit Ce nerăbdarea-mi clocotea să-l guste!

Marelui Ștefan Iordache Ștefane, îți ascult din piesele cântate... Te-ai dus, ai mai cântat sau nu Totul vezi tu, se rezumă la un: poate... Stilul tău, pe-un glas gros și răgușit Îmbată

Vreau să mă arunc în brațele ei Vreau să mă arunc în brațele ei, Să nu mă gândesc la ce se poate ivi Uitat prin timp, oricât s-o pot privi Îmbrăcată-n haine unse cu scântei! Vreau să mă

Dacă te-ntrebi vreodată Dacă te-ntrebi vreodată unde sunt, Sau de sunt bine, ori mi-e frig, Să știi că m-am făcut cârlig Și n-am nici pâine, n-am nici unt... Să știi că-mi râde toamna

Hai să ne jelim Hai sa ne jelim, ce mai avem de făcut? Soarele e negru, praștia s-a rupt, Păsările merg, oamenii-s pe lună Nici nu ne mai zicem: „Noapte bună!”. Culorile-s închise în acid,

Societatea în oglindă Cafeaua neagră zace într-o cană fără toartă, Spuma-i formează zâmbete intrigante Pe care le sorb cu nesaț, holbându-mă la poartă Cum se deschide vibrând, cu scârțâieli

Răsărit între betoane Iar mi-am încărcat pistolul E-o nouă zi de-mpușcături, Miroase rău, domină golul Rămas în urma unei mușcături... Intră soarele peste mine, mișel Curge cu raze cu

De 2020 Din streașină picură strop cu stop Câte un schior venit din Marte Printre ei, câte un ursuleț miop Și-un om în mână cu o carte! Din răsărit curg stările cu ceață, Coboară cugete

Drum către ea Grumazu-mi stă uscat, vrea picătura ta Obrajii-s jerpeliți de-atâta apăsare Că-n umbra a ce de demult părea Acum durerea, tot mai mult răsare! Un orgoliu cât un elefant

La București Te trezești într-o căldură mare Ți-ai pus staniol pe geam, de soare... Afară e un aer greu, miroase a gunoi Vai ce-aș pleca de-aici înapoi! Mașinile stau plesnite pe

I-am dat soarelui I-am dat azi soarelui câteva acadele Să-l mituiesc, să-mi strălucească Când dorurile se strecoară prin perdele Să le usuce-un pic, să le oprească! I-am dat azi soarelui

Hai să ne iubim în glod Ofilite sunt zilele cu ploi Trezirile le am cu ce mi-a ieșit, Iar spuma ce s-a scurs în doi Culoarea rapid i-a pălit… Dansează acum zâne peste morminte Sug sânge

Sub curbele parfumate Sub curbele parfumate ale formelor ce-mi râd Privesc apusul roșu pentru-a nu știu câta oară... Domnește o duhoare caldă și cam tâmp surâd Că-n soare se-oglindește-o cruntă