Tinca Mihai-Paul

Pe marginea lacului... Pe marginea lacului plin de lumini ciudate Beau plictisit un suc acidulat, Gândindu-mă la vremuri ce n-au fost uitate La tine, și la cum m-ai sărutat... Mi-e dor de

Vreau să mă cuprinzi Nu aud focul în șemineu deloc... Nu îmi amintesc nimic. E totul acum. Trăiesc asta pe loc Tot... Și nu un pic... Mă tulbură gânduri unse cu noroi Valuri pline de

Liniștea orizontului Într-un orizont roșu de-apus Cântau broscoii după broaște, Cântam și eu, de tine pus Sfios, ca-n fața unor moaște... Cântul meu s-a terminat Având un nod gordian în

Povestea nevestei lângă peștii din bazin Ziua apăruse deja de câteva ore bune, soarele era-n amiaz’, strălucea fără nori, dar fără prea multă putere. Lângă malul unui pârâu, fiecare om mai

Hoț de paradis Soarele slefuiește lin sânii trandafirii Pe lângă marea îmbătată de albastru... Apun pe la amiaz gândurile pământii: -Doi pescăruși, călare pe un monstru... Clipa seacă

Mintea pe grătar Mi-am pus inima-n solar Ca-n iarnă s-o am ne-nghețată, Iar mintea mi-o țin pe grătar: Să-și ia iz de fum, să fie parfumată! Gândurile le întind prin jar Poftesc

Conducătorilor țării Scârbit de lene, praf și de mizerii Lupt printre voi cei cu canini de lup: Mușcați adânc și faceți găuri țării, Încerc din răsputeri să vi le-astup! Mi-e silă de

Un nor Un nor s-a pus în calea mea La întâlnirea de-azi cu cerul... O fi veste bună, o fi veste rea Am să dezleg cumva misterul... M-a sărutat din cer o petală Probabil de vișin sau

Prăpăstiilor se scurg lacrimi Florile de vișin se-ofilesc De-atâta primăvară rece și noroasă, Între ciripituri se aude-un: „te iubesc” Și rugăminți să nu mai fii nervoasă! Cerul deschide

În stropi În stropi de ploaie fac horă păsărele Iar armonia se reflectă hotărâtă Pe luciul apei, presărată de bretele Ce-s prinse-n primăvara neclintită! În stropi de ploaie azi nasc sunete

Baia de îngeri Cred că o baie de îngeri m-ar face bine. Sau niște suc din stele, Ori niște ceață cu dulceață, Lumină cu niște pelin... Răbdarea sporită a unui moment prost Te face delăsător

În gândul meu În gândul meu ești prezentă Ca monitorul privit prin tulburel, Devenind tot mai absentă Pahare multe după păhărel. În scoarță de copac ascund secrete Trase la tigaie

Săruturi în noaptea urbană Pe un peisaj cu lumini urbane La marginea abruptă a unei cetăți, Cuprinși de-a cunoașterii foame Ei își doreau săruturi ca-n cărți! El stătea cam prost cu

Palme din ploaie Mă uit la cerul cenușiu, Simt un topor de ceață-n cap, Ceva din mine nu-i mai viu Așa că stau pe loc și zac... O vecină urlă-n curte, Două pisici s-ar combina, Vine cîte-o

N-am avut noroc N-am avut noroc să mă nasc cu aripi Nu-i nimic, poate mă simt mai bine așa Poate din cauza asta râzi în loc să țipi Și poate de-aia vrei să-mi calci cămașa! N-am avut noroc

Vreau să ucidem stele Vreau să ucidem stelele una câte una Să mestecăm comete scobindu-ne-ntre dinți Uitați de lume să ne iubim, iar luna De geloasă-și va ieși din minți! Frumoaso noi am

La o primă-ntrevedere Într-un local cu pereții încărcați Cu tot felul de ceaiuri și cafele Am stat așa, cu ochii deșirați Așteptând privirea să mi-o spele! N-a prea durat, simpatica-i

Lumii noi Perdeaua de lumină, putredă și fadă Serbează astăzi căderea peste întuneric, După o luptă fără sânge dar cu pradă Voi oameni mulți, începeți a trăi feeric! Moartea a pierdut și ea

Un suflet bătrân te vede Un suflet bătrân te vede luminoasă Aflată în clepsidra ușor înclinată De timp, de multe întoarceri rămasă Parcă uitată. Un suflet bătrân te vede veselă, Cu fața

Gura de horn spre cer Mă sărută vântul vara asta Eu dorm în hamac ca-n coșciug, Sunt norii ce-acoperă găuri Am să fac față, n-am să fug! Simt miros de ploaie trecută Alung frigul prezent cu

La scorbură Am venit din nou la scorbură Trecând peste șomajul antipatic De ieri, de azi, unde sălbatic Caut mereu ceva să bag în gură. Fiindcă soarele a răsărit Mai invers decât trebuia să

Ție și frunzelor de carne printre gheare ai scăpat cu fuga ta de ceapă-n ochi să știi, e clar că te-am trădat mergi să plângi lângă doi popi! îngroapă toate cârpele din lege uscă-ți

E lung drumul până la Dumnezeu E lung drumul până la Dumnezeu. Parcă și mai lung când te pierzi Pe drum Și îți întorci fața, Păcătuind, Rătăcind, Aievea ca o vrabie bolnavă... Dar

Să te las M-am gândit azi să te las fără sare pe buze, Fără sare, fără zahăr și fără nimic… Gândurile mele ca de obicei sunt obtuze, Iar o tristețe moale m-a plesnit! Eterul mă îmbată de-o